Doamne!
Târăşte-mă Doamne, pe ape!
Prin ramuri de pom, mă poți zgâria!
Dar lasă-mi lumina, te rog, mai aproape,
Învață-mă când şi unde, mai pot eu zbura.
Dă-mi Doamne, putere şi milă!
Mă-nvață să-ndur pe cei ce mă mint!
Nu mă lăsa să-mi fie silă de mine,
Veşnicul om, cu-n dor de-un alint.
Nu-mi tulbura nici simțirea!
Nu mă-nrobi, Doamne, prea mult,
Nu-ți cer nicicum, nemurirea,
Îți cer să mă-nveți a iubi…şi atât!
Căci doar iubind eşti într-o zburare!
Căci doar iertând înveți a te înălța!
Îm palme-ai avut bătute piroane
Şi doamne, de noi, n-ai incetat a te bucura!
Mă ia Doamne, de-un rău şi mă scapă!
Mă plimbă cu tine, pe norul uşor!
Şi Doamne, de nu-ți sunt atât de aproape,
Ajută-mi, in jos, să mă-nveți cum să zbor!
caii mei
caii mei din herghelie
au fugit de pe hartie.
au fugit în zori de zi…
cine ştie unde-or fi?!
îi tot caut noapte de noapte,
sā-i aduc mai pe aproape.
să îi am mai la-ndemâna ,
doar în nopţile cu lună.
caii mei, mustangi, rotaţ,
nu mai sunt, ca altă dat’!
i-am schimbat pe nişte gloabe,
zi de zi, pe la tarabe.
n-am luat nimic pe ei,
nici macar, doi sau trei lei.
i-am cedat, i-am scos din scheme,
i-am omis din teoreme.
roibii mei cu stea in frunte,
n-au ajuns în varf de munte!
doar s-au intrecut pe ei,
s-au purtat ca nişte zei.
au tunat şi-au fulgerat,
au dansat şi-au nechezat!
au dansat doar in galop,
din prislop, în alt prislop.
au fugit toti caii mei!
s-or lupta, cu care zmei?
au fugit, s-au lasat duşi,
caii mei, deja apuşi.
caii mei neînseuaţi,
ne-mblânziţi, nesperiaţi…
au plecat cand i-a chemat,
vremea…timpul….neiertat…
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
12 ianuarie, 2019