Anatol COVALI: Sub cortină

Sub cortină

 

Sunt sub cortină.
Pare-ncântată
c-a fost o dată
şi ghilotină.

Lume străină
râzând m-arată.
E-aplaudată
moartea-mi meschină.

Strig, dar în sală
vocea-mi e şoaptă.
Lumea n-aşteaptă,
pe rând se scoală

şi dă năvală,
spre uşi se-ndreaptă
bârfind nedreaptă.
Scena e goală.

Piesa-a fost slabă,
la fel paiaţa
ce-a jucat viaţa
mergând pe-o gloabă

către-o cocioabă,
mascându-şi greaţa
ce-i brăzda faţa,
părând de treabă.

Biet Don Quijote
am fost în soartă!
Am visat artă
la-nalte cote,

însă golgote
şi-o liră spartă
sufletu-mi poartă-n
chip de mascote.

————————————–

Anatol COVALI

București

29 decembrie, 2018

Lasă un răspuns