LACRIMILE NU M-AU OPRIT…
Lacrimile nu m-au oprit, pentru garoafele albe,
pe care le-am strâns la piept, ocolindu-le culoarea,
zăpadă e de asemenea extrem de dalbă,
dar lacrimile i-au întrecut imacularea…
s-au tupilat sub ramuri genele mele,
în mâini când duceam flori câte una,
și în plâns mă chinuiam să caut zilele acelea,
când azi mi se pare, că mi-a rămas numai una…
și-am închis în inimă lacrimi de vii să curgă,
până îi inundaseră pulsul, să mă oprească,
dar mă ridicam, ca săgeata ce se bifurcă-
de teamă, că nu va avea cine să-mi vorbească…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
25 decembrie, 2018