Oare cine sunt eu ? …
Nu-mi recunoști nici mersul nici făptura ?
– Și nici nu știi măcar cine mai sunt ?
– Eu sunt blestemul tău, înjurătura !
Dar cel mai sigur lucru pe Pământ.
Sunt dimineața ce îți bate-n geam,
Lumina ce-ți pătrunde în odaie.
O frunză ce-ai uitat-o pe un ram,
Și nor ce-nnegurează zi de ploaie.
– Misterul tău din fiecare zi !
Sau vântul ce-ți aduce alinarea.
Pe chipul luminos pentru-ați șopti
Că sunt un vis frumos ce-ți umple zarea.
Sunt steaua ce în noapte rătăcește
– Să îți arate calea către mine !
Și cântecul cântat dumnezeiește !
De îngerii ce te-au vegheat pe tine.
În somnul ce-ai avut din noaptea lungă
Ca să-ți arate totuși cine sunt.
Să mă visezi pe mine, să te-ajungă
Blestemul ce-am lăsat pe-acest Pământ.
Din miile de gânduri nu mă știi ?!
– Sunt eu, Povara ta, Apocalipsa !
Aștept în viata mea ca tu să vii,
Că prea mult timp ți-am cunoscut eu lipsa.
– Aș vrea să pot să îți arăt acum !
Cine sunt eu dar și de ce-s în stare.
Ca să-nțelegi că visul meu oricum
Eu chiar că îl voi pune-n aplicare.
– Să te iubesc mereu, definitiv !
Să te conjur să-mi fii mereu iubită.
Trecutul să mi-l dai …retroactiv !
Ca viața să ne fie împlinită.
Dar nici măcar atuncea nu vei ști
Cine am fost și cine sunt de fapt.
Misterul, sigur, îl vei desluși
Când vei vedea că pentru viață-s Apt.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
21 decembrie, 2018