Anotimpurile vin unul după altul
Tălpile înfloresc a drum prin stepă,
caii soarelui mă ajung din urmă
se duc la malul verde al râului,
imperceptibile adieri joacă în coamele lor
cu degetele toamnei care se apropie
odată cu deşiratele ploi.
Clipele lustruiesc argintul şi rotesc acele ceasornicului
fiecare în ritmul său,
orizontul deschide ferestrele nopţii,
trage zăvoarele visătoarelor porţi,
să intre iepele albe ale ierburilor
scăpate din câmpiile culegătorilor de maci
în paradisul măcinat de invidii.
Pe urmele lor a început să dospească lumina
în oasele fiinţei ca într-o scoică
închide cântecul mării
de nu mai suspină păcatul.
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
6 noiembrie, 2018