,,În ultimele zile ale lunii ianuarie din debutul anului 2018 comunitatea celor peste 40 000 de români aşezaţi din timpurile preistorice în dreapta Tisei din Maramureşul adevărat şi întreg, astăzi regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina, au adus un ultim omagiu profesorului Gheorghe Opriş, care a activat la Şcoala medie de cultură generală de gradele I-III Nr. 2 cu predarea în limba română din orăşelul său de baştină Solotvino (Slatina), raionul Tiaciv, regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina. A fost printre acei care au fondat Asociaţia Social Culturală a Românilor din Transcarpatia „George Coşbuc” în anul 1989 alături de mulţi intelectuali şi oameni simpli din zonă. Evenimentul se petrece în ultimii ani de existenţă a puterii sovietice, atunci cănd se zvâcnea în ultimele convulsii marele şi temutul imperiu cu aparatul său şi serviciile sale de represare. A fost acela care a contribuit cel mai mult la reconstruirea „Podului Istoric” peste Tisa (anii 1994 – 2007). A fost unul dintre cei trei profesori care au fondat Liceul Românesc din Solotvino (Slatina) în anul 2003…

Era foarte uşor a fi român în România şi altceva înafara graniţelor, mai ales în URSS. Era timpul când puterea de stat ne vroia moldoveni şi nu permitea revenirea la alfabetul nostru latin… Timpuri grele…
Profesorul Opriş Gheorghe s-a născul la data de 27 ianuarie anul 1958 în familia lui Mihai fiul lui Toader şi a Irinei fiica lui Gheorghe (născută Huzău). După cum ne relatează Alexandru Filipaşcu în lucrarea sa istorică „Enciclopedia familiilor nobile maramureşene de origine română” la pagina 189, familia Opriş de Apşa de Mijloc şi de Jos (de Apşa) are atestată vechimea familiei de la 1407, descinzând din Opriş, fiul voievodului Solovăstru de Sarasău şi şi-a confirmat originea veche românească. Unul dintre descendenţii acestei familii a ctitorit una dintre renumitele vechi biserici seculare de la Apşa de Jos. La pagina 122 a acestei opere istorice găsim familia Huzău de Apşa de Mijloc care are atestată vechimea familiei de la 1406, descinzând din Vlad, fiul lui Opriş de Sarasău al voievodului Solovăstru. Din lucrul de studiere a documentelor din arhive şi cercetări efectuate pe parcursul unui timp îndelungat s-a stabilit că conform arborilor genealogici ai ambilor părinţi Opriş Gheorghe s-a tras din vechi familii de nobili maramureşeni din dreapta şi stânga Tisei. Acasă a primit o educaţie deosebită. A învăţat să citească până a merge în clasa I a Şcolii medii Nr. 2 din Solotvino (Slatina) numită pe atunci moldovenească. Se întâmpla la 01 septembrie anul 1965. A avut şansa ca în clasele I-IV să-i fie învăţătoare renumita Bodnar Viorica fiica lui Luca, care a ştiut cum şi a reuşit să pregătească o clasă foarte puternică. Gheorghe a fost printre cei mai buni elevi din clasă. Era eminent la învăţătură şi a avut purtare exemplară. În clasele V – VIII, a apărat cinstea şcolii la diferite competiţii sportive (handbal, fotbal, atletism), a câştigat olimpiada raională şi pe regiune la limba franceză avându-l pe Domnul Gheorghe Borca ca profesor. Apoi, în clasele IX-X pe lângă faptul că a fost eminent, că a câştigat olimpiada raională şi regională la limba franceză din nou, a fost liderul organizaţiei de tineret a şcolii – în viaţa obştească, a continuat să se ocupe cu sportul foarte serios. A practicat luptele libere, unde rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, fiind dat faptul că a avut un corp viguros şi bine dezvoltat. A absolvit şcoala cu brio în anul 1975. A avut categoria I la seniori la lupte libere şi la handbal. S-a angajat la salina din orăşel pe post de muncitor, pentru ca, după o lună, să fie trimis de către comisariatul militar raional la şcoala specială de şoferi profesionişti din oraşul Rahiv, pe care a absolvit-o după un an de zile. În anul 1976 a fost trimis din nou de către comisariatul militar raional deja în Moscova la Institutul Militar de Limbi Străine.

În anul 1976 devine student la facultatea de filologie romano-germană din cadrul Universităţii de Stat din oraşul Cernăuţi. A fost un student foarte bun şi cu mari reuşite la învăţătură. S-a ocupat serios cu lucrul ştiinţific, a prezentat lucrări fundamentale în cadrul instituţiei şi apoi a fost trimis să reprezinte universitatea la diferite forumuri ştiinţifice. I-au fost decernate multe premii, diplome şi foi de laudă. A continuat să se ocupe foarte serios cu sportul. A fost membru constant al selecţionatelor universităţii, oraşului şi regiunii la lupte libere şi la luptele „Sambo”. A îndeplinit normativul de candidat în maeştri ai sportului din URSS la lupte libere, categoria I la seniori la luptele „Sambo”, participând la numeroase competiţii sportive de profil care au avut diferite ranguri. A fost unul dintre cei patru români din facultate (restul declarându-se moldoveni). După absolvirea în anul 1981 a facultăţii, în cadrul căreia a făcut pregătire militară, a obţinut gradul de locotenent.
O perioadă a lucrat ca ghid-interpret cu grupurile de străini în oficiul de turism internaţional din Cernăuţi. Continue reading „IN MEMORIAM: Profesorul Opriş Gheorghe (27.01.1958 – 25.01.2018)” →