Maria MATEI, s-a născută la 3 Martie 1967, Onești, județul Bacău. Este absolventă  a Facultății de Drept „A I Cuza” din Iași , promoția 1998 şi a Academiei Olistice Italine,  promoția 2018.  În prezent locuiește la Roma, Italia . Primele încercări literare datează din frageda adolescență. Maria Matei a apărut în diferite reviste și antologii , de asemenea a participat la diverse concursuri de poezie și proză, desfășurate în țară și în afara tarii.

A debutat literar cu volumele de autor: „Regatul copilăriei”; „Tărâmul necuvântătoarelor”; „Gustul copilărie”; „Fascinația naturii”;

Din anul 2018 este membră a Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce ne puteți spune despre copilul Maria Matei?

Maria MATEI: Maria Matei, din păcate, nu s-a bucurat de o copilărie prea fericită şi probabil că scriind pentru copii, manifest o formă de terapie . De fapt, mă adresez copilului interior din fiecare. Bine, m-au inspirat, în primul rând, copiii mei, care nu se mai săturau de poveşti . După ce le-am citit toate cărţile din biblioteca personală şi pe cele din biblioteca municipală, am fost nevoită să le fac eu. Evident, că le formulam pe loc, pe cale orală, dar, îmi pare rău că foarte multe s-au pierdut.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Primul contact cu poezia?

Maria MATEI: Primul contact cu poezia l-am avut în adolescenţă. Îmi notam totul pe un caiet şi îl puneam cu grijă într-un sertar, nimic mai mult!

Dar când a venit pe lume primul meu fiu, Ştefan, mi-a produs o imensă bucurie şi am început să-i scriu zilnic câte o poezioară în care scriam despre creşterea lui: că i-au apărut primii dinţişori, că a mişcat premergătorul, că a făcut primul pas, şi tot aşa.

După 3 ani, a venit pe lume şi cel de-al doilea fiu, Gabriel, şi normal că şi lui i-am dedicat versuri în care i-am surprins evoluţia.

Apoi am renunţat la scris, dar acum vreo 5 ani jumătate am fost nevoită să vin în Italia.

Dorul de cei dragi m-a împins să fac ceva creativ: mai întâi m-am apucat de desenat şi apoi de scris. Faptul că primii cititori s-au arătat încântaţi de poeziile mele, mi-a dat curaj şi am perseverat. De fapt, eram atât de fascinată de scris, iar muza mă susţinea atât de bine că scriam până la 17 poezii pe zi. Norocul începătorului!

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Dacă ați avut un mentor , ce ne puteți spune despre acesta?

Maria MATEI: Din păcate, nu am avut niciun mentor, singură am încercat să-mi corectez greşelile. I-am studiat pe profesionişti, m-am autoeducat. Da, mi-ar fi plăcut să am un mentor.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cui ați dori să aduceți mulțumiri pentru reușitele dvs în viață și carieră ?

Maria MATEI: Normal, în primul rând familie: mamei mele căruia m-a învăţat primele poezii şi căruia i-am dedicat o carte şi tatălui meu care îi plăcea foarte mult să recite. Recita poezii foarte lungi pe care nu le-am mai auzit nicăieri! Bineînţeles că şi copiilor mei care m-au inspirat foarte mult. Şi orice poezioară pe care o scriu, parcă surprind reacţia lor, parcă aştept să văd dacă le-a plăcut, dacă râd…Deşi au crescut, acel moment când ei erau mici a rămas mereu în inima mea.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Aș vrea să vă mai întreb ceva : fiind la mii de km de țară cum vedeți dvs.păstrarea tradițiilor românești ?

Maria MATEI: Am rămas chiar foarte plăcut surprinsă că la începuturile mele aici, am găsit prima biserică ortodoxă, chiar de 1 Decembrie. A fost greu pentru că nu cunoaşteam pe nimeni şi îmi lipsea foarte mult limba, dar în acea zi am fost foarte încântată când am văzut atât de mulţi români îmbrăcaţi în portul nostru naţional. În ţară nu am văzut asta, dar aici lumea se îmbracă des în straie populare.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Fiind un om al literelor și scriind foarte mult pentru copii, cum vede Maria Matei viitorul culturii românești în școli, grădinițe ?

Maria MATEI: Cum văd eu viitorul culturii românești în școli şi grădinițe? Nu ştiu, depinde de fiecare . Eu merg spre familie, pentru că familia este cea care se bucură când i-a venit pe lume un copil si care trebuie să se implice în educarea propriilor fii. Practic, copilul este ca o plastilină vie ce trebuie modelată cu delicateţe şi tact pentru a-i ghida zborul prin viaţă până la un anumit punct, pentru că apoi trebuie lăsat să-şi continue zborul singur. Iar în şcoli şi grădiniţe nu mai ştiu ce e, deşi am ca prieteni virtuali multe doamne educatoare, învăţătoare care îmi iau poeziile şi le folosesc ca şi material didactic la clasele respective. Dar am şi multe bunicuţe, mămici, chiar şi tătici care îmi iau poeziile pentru copiii lor, iar eu sunt bucuroasă că într-un fel le sunt folositoare. Consider că este cel mai important lucru educaţia unui copil, altfel, nu ştiu cum se vor dezvolta generaţiile viitoare. Da, în puţine cuvinte trebuie să scrii o lecţioară, să fie şi simpatică, să-i atragă, să aibă ritm, rimă. Eu am şi lucrat cu copiii şi dintotdeauna i-am iubit. Mi-am dorit mulţi copii, mi-am dorit zece, dar Dumnezeu a vrut să am doar doi. Dar am iubit dintotdeauna copiii, gingăşia lor, candoarea lor. Văd lucrurile destul de bune din punctul meu de vedere, pentru că am doi fii în ţară care studiază. Ei îmi mângâie mult sufletul, unul este olimpic internaţional, celălalt este olimpic naţional. Deci, în viziunea mea, şcoala românească merge bine.

Na, nu pentru toată lumea, dar depinde de fiecare părinte cât a investit, cum a reuşit să şi-l educe ca să să prindă drag copilul acela să meargă la şcoală, să-i placă să facă ceva, să fie responsabil. Cu forţa nu poţi să faci nimic, nu poţi să-l ameninţi, pentru că nu vei obţine decât exact contrariul. Eu le-am citit foarte mult copiilor mei, i-am dus la tot felul de cursuri, de dans, de pictură, de pian şi la orice curs apărea în oraş ca să vadă şi ei ce anume le place, practic, să-şi testeze aptitudinile. Consider că un părinte aşa trebuie să facă, nu să-l forţeze şi să-i spună ce meserie trebuie să urmeze, conform tradiţiei din familie.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cum vedeți scriitori romani față de cei italieni ?

Maria MATEI: Am participat aici la nişte concursuri şi am constatat  că aici se câştigă cu mai mare lejeritate premiile. Sigur că şi italienii au scriitorii şi poeţii lor foarte talentaţi, dar eu sunt mai fascinată de poezia scrisă de români. Probabil sunt subiectivă! Aici peste tot pe unde am participat la concursuri, chiar şi la pictură, am câştigat un premiu, dar în România nu. Mie îmi place cum scriu românii, îi consider mai talentaţi, probabil că suntem mai silitori, vrem să scoatem tot ce mai frumos din noi. Presupun că fiecare popor crede asta despre naţia lui. Am participat la un concurs unde eu, ca de obicei, nu cunoşteam pe nimeni ( practic am fost împinsă de val în lumea asta), şi am câştigat un premiu. Apoi am participat la un alt concurs, în alt oraş şi am contatat că organizatorii îşi acordau unul altuia marele premiu. Probabil chiar meritau acel premiu, probabil nu, asta nu am de unde să ştiu, dar nu mi s-a părut fair play.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce ați dori să transmiteți pe această cale cititorilor dvs, dar colegilor de breaslă?

Maria MATEI: Oo, colegilor de breaslă le doresc multă inspiraţie, muza să fie de-a pururi cu ei, chiar dacă sunt foarte talentaţi. Citesc cu mare plăcere ce scriu ei şi aş sta zile întregi să-i admir, dar nu-mi permite timpul. Sunt fascinată de poezia românească contemporană, sigur că nu chiar de toată. Important este că  avem condeie extrem de talentate. Iar cititorilor le doresc tot binele din lume, îi îmbrăţişez cu mult drag şi îi îndemn să aibă grijă de copilul lor interior, de copilaşii lor sau de nepoţei. Să fie fericiţi, să se bucure de lucrurile simple, să aibă încredere în ei înşişi pentru că toţi suntem scântei divine, toţi suntem fiii lui Dumnezeu. Să aibă doar armonie în suflet, dacă avem armonie în noi înşine, armonie va fi şi în jurul nostru, în relaţiile cu ceilalţi. Altfel, prea multă crispare, prea multă suferinţă care nu ne face deloc bine.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce ne puteți spune de primul dvs debut literar ?

Maria MATEI: Am debutat într-o antologie, dar mi-a lăsat un gust amar pentru că nici până la ora asta nu am primit cărţile, dar nu vreau să mai intru în detalii. Cartea de autor s-a numit „REGATUL COPILĂRIEI”. M-a abordat o doamnă pe internet, mi-a spus că îi plac poeziile mele şi că ar fi dispusă să-mi selecteze câteva şi să scoatem o carte. Am scos cartea, dar şi aceasta a fost uitată printr-un depozit vreo doi ani. Nu dau vina pe nimeni, dar e greu când distanţa e mare şi nu prea are cine să mă ajute din ţară. Copiii sunt ocupaţi cu ale lor şi nu mă bizui pe nimeni. La prima carte s-a ocupat doamna respectivă şi de găsirea unor desene potrivite, iar pentru celelalte cărţi le-am făcut eu.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Acestea fiind spuse, ne luăm la revedere dar nu înainte de a vă mulțumi pentru onoarea de a avea această minunată discuție și de a vă ura numai bine și mult succes în viață și în carieră!

Maria MATEI: Şi eu vă mulţumesc din suflet, mi-aţi făcut o mare bucurie, deşi la Roma e trist, plouă, inima mea surâde pentru că mi-aţi făcut voi această bucurie. Vă doresc şi vouă mult succes, mulţi ascultători şi mulţi cititori!

Important este să avem soare în inimile noastre.

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Să aveţi parte de zile fericite şi frumoase, lumina în suflet şi multă iubire din partea celor dragi. Ori unde v-aţi afla nu uitaţi minunatele versuri ale poetului George Sion: „Mult e dulce şi frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim.// Saltă inima-n plăcere/ Când o ascultăm,/ Şi pe buze-aduce miere/ Când o cuvântam.// Românaşul o iubeşte/ Ca sufletul său,/ Vorbiţi, scrieţi româneşte,/ Pentru Dumnezeu!//.

————————————–

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu CIOBANU