AMINTIREA POETULUI

Visez că sunt

la mormântul lui Nichita,

deasupra ceaţă,

dedesubt flori de gheaţă,

anotimp respins de cenzura vremurilor,

niciodată apuse,

cuget şi beau o vodkă

împreună cu îngerii,

tare greu i-am convins

să ia o gură

din lacrima poetului.

Lângă noi

dansează trupelnice muze

în aşteptarea poemului

zămislit din mocirla existenţială,

elegii, necuvinte,

epica magna,

totuna-mi sunt,

mărgăritare

în balta de lacrimi

nesecată de la plecarea

Poetului.

Ion ȚOANȚĂ

(Din volumul „Echinocțiu fragil”- Editura „Singur” 2015)