20 ani de la moartea lui Ioan Corneliu Vasiliu (1931 – 1999) – Dansator şi Coregraf
Născut la Voineşti în judeţul Covasna, că fiul cantorului de la biserica ortodoxă, ia legătura deja din copilărie cu muzica. După şcoală se înscrie la Facultatea de Filologie – Filozofie unde după circa doi ani este dat afară de noul regim comunist. Atras de dans devine mai întâi dansator în mai multe formaţii de dansuri populare, iar mai apoi instructor-antrenor de dansuri populare. La începutul anilor ´60 preia ca instructor formaţia de dansuri populare “Poieniţa” de la Centrul Cultural REDUTĂ din Braşov pe care o conduce în cea mai mare parte a vieţii sale.
Un perfecţionist şi pretenţios deja din tinereţe, atât în arta dansului cât şi pentru muzică populară originală de calitate, ia fost mereu foarte greu să-şi găsească pianişti de excepţie cu care să lucreze intens. De aceea nu a avut decât doi pianişti pe tot parcursul vieţii: în anii ´60 pe pianistul-muzicant Ianosi; iar în anii ´80 pe pianista – clasiciana Corina Ungureanu-Kiss. Cu ansamblul “Poieniţa” se remarca că şi coregraf la Concursuri şi Festivale Internaţionale unde obţine premii întâi şi de onoare. În 1990 şi 1992 participa la Festivalul românesc din Cleveland, SUA.
În anul 1987 este primul Instructor de dansuri de societate (Sportive) care organizează cursuri de vară la Braşov. Cu multă pasiune şi devotament pentru dans în anii 1988 şi-a format primul ansamblu de 20 de dansatori – începători cu care a participat la Concursul Naţional „Cantarea României”. În 1990 împreună cu pianista lui Corina Ungureanu–Kiss, Ioan Corneliu Vasiliu încearcă un nou stil de dans: Dans de caracter, unde şi-a dat seama că pentru dansatori era foarte greu acest gen, de aceea la scurt timp s-a decis să-l desfiinţeze. Cine l-a cunoscut pe Ioan Corneliu Vasiliu în Sala „Albastră” (sală care acum îi poartă numele) de la Centrul Cultural „Reduta” poate să afirme cu sinceritate că rămâne singurul MAESTRU inegalabil în lumea dansului cu atât talent şi pasiune. Ioan Corneliu Vasiliu a instruit în ultimii ani tineri de la Liceele „Şaguna” şi „Unirea” din Braşov. La 9 octombrie 1999 trece în eternitate, în casa lui de pe strada Iuliu Maniu din Braşov.