Dragii mei, vă scriu cu profundă durere, cu adâncă mâhnire care, pur şi simplu m-a zbuciumat, m-a copleşit de întristare, m-a cutremurat de amărăciune reaua vestire care v-a încercat a doua oară, doar în câteva zile. Cu GEORGE, vâlceanul meu drag am avut o corespondenţă culturală on line de ani buni, de respect, de bucurie, de aprecieri deosebite şi reciproce. Vestea pierderii unui om drag este realmente un cutremur care-mi zgâlţâie pentru mult timp întreaga fiinţă.
GEORGE, a trecut în Ceata Drepţilor, în cealaltă Viaţă, în cea veşnică.
Nouă, voi, eu şi alţii care l-au iubit şi preţuit ne revine menirea de a-l cinsti, de a-i venera memoria aşa cum se cuvine.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l aşeze în rândul Dacilor nemuritori!
Sincere şi profunde condoleanţe!
Profesor-teolog Gheorghe Constantin Nistoroiu