Pe drumurile pline de praf negru amestecat cu sânge și duhoarea transpirațiilor ,armatele fasciste învinse se retrăgeau dezordonate, în fugă. Miile de răniți zăceau neîngrijiți prin vagoane părăsite,prin stațiile căilor ferate lipsiți de apă, în timp ce razele soarelui unui august promițător, poate chiar salvator, le lumina înfățișările uscățive și le alina smocurile nesfârșitelor suferințe. Rămășițele vii ale celor fugiți din,,raiul bolșevic și din lagărele criminalilor naziști se împleteau cu praful rău mirositor de pe parcursul drumurilor. Erau zilele verii 1944. Sfârșit de război în care speranțele se îngemănau cu suferințele. Evreii cu bocceluțe umpleau, zi și noapte stațiile de tren (nord și sud)ale Bucureștiului- în așteptarea unui tren care se îndrepta spre Constanța. Aici încă mai domina nesiguranța Comandamentul german încă mai dădea ordine, iar pe întinsul albastru al Mării Negre erau răspândite forțe navigatoare atât ale armatelor germane cât și ale Rusiei bolșevice care încerca să preia puterea.
Constanța găzduia o mare de nemuritori cu rucsacuri în spinare, adăpostindu-se pe unde puteau, îngrămădindu-se din zori și până în noapte la ușa ghișeelor de emigrare.
Trei vase au pornit în larg în noaptea de 4-5 august 1944 din portul Constanța. Majoritatea erau evrei sioniști care, după suferințe îndelungate sub regimul antonescian-hitlerist fie în lagărele din Transnistria, fie sub opresiunile autorităților din orășelele,orașele în special din Moldova și chiar din Muntenia-romanizarea instituțiilor și întreprinderilor- inclusiv din București (programul din Iași și cel al legionarilor din Capitală, arestările și suspendarea drepturilor cetățenești). Toate acestea, inclusiv pregătirile tinerilor sioniști- ahșaraua- din org. sioniste, în vederea unei aliale au determinat masele de evrei să se îndrepte către portul Constanța. Atât în Gara de Nord cât și în cea de sud evreii sosiți cu boccele și geamandane își găseau câte un colț unde își petreceau vreme îndelungată până ce reușeau să plece cu unul din trenuri-fie și marfar- spre Constanța. Numeroase familii nu aveau asigurate bilete pentru vapor, deoarece Centrala emigrărilor din București putea elibera doar un număr limitat de certificate și bilete. În cadrul Centralei erau neînțelegeri privind prioritatea cererilor de a emigra: unele familii erau dispuse a plăti sume enorme chiar în dolari. Conducerea sionistă prefera ca tineretul ,cei din colectivele de Ahșara (pregătire) să fie trecuți pe primele locuri. Odată ajunși la Constanța începeau căutările unei camere de închiriat…neștiind cât timp va dura până vor urca pe unul din vapoare. Zdrobiți de oboseală adormeau prin grădini, parcuri și chiar pe nisipul plajelor. Delegații însărcinați cu închirierea unui vapor duceau tratative cu patronii acestor nave, care intrau în port cu mărfuri și necesitau, pe lângă numeroase reparații, o amenajare oarecare pentru transportul emigranților. Lipsa de odihnă și hrană se puteau, în acele numeroase zile de așteptare și speranță, să se vadă pe corpurile fiecăruia dintre viitorii pasageri. În condiții grele, aproape inumane masele de evrei așteptau zile și chiar săptămâni urcarea pe vasele marine care străbăteau Marea Neagră în drum spre Eretz Israel. Cu toate că, armatele germane fuseseră învinse, colaborarea dintre corpul armatei române și cel al germanilor din Constanța încă mai dăinuia. Primele nave rusești și ele puteau fi observate ici-colo în largul Mării Negre.
Vasele de mică capacitate: BULBUL (390 pasageri); MEKFURE (320 de pasageri) și MORINA (308 pas) ,cu toate amenajările executate nu puteau asigura transportul uman chiar în condițiile cele mai primitive. Muncutori din port erau conștienți în privința reparațiilor minimale pe care le executau sub presiunea atît a proprietarilor cît și a responsabililor evrei care dețineau listele cu numele celor care aveau acte și bilete pentru emigrare. În acelai timp diverse zvonuri,neîncurajatoare,se puteau asculta printre cei care lucrau pe vapoare:muncitori,navigatori ș.alții.Ordinea ieșiri fusese stabilită de DIRECȚIA Portului central Constanța în colaborare cu comandamentul german , care prevedea cu exactitate ordinea părăsirii portului și îndreptarea vaselor în larg.Primul a fost Morino,urma MEKFURE și apoi Bulbul.
Data de 5 August 1944 –la circa 40 de minute după miezul nopții. Cele trei vapoare au pornit-o în larg, conformîndu-se indicațiilor primite. După trecerea vasului MORINO ,s-au făcut auzite focuri puternice care loveau în MEKFURE.Pasagerii nu au avut nici o șansă de a se salva sau de a fii salvați .Și astfel vasul MEKFURE s-a scufundat în apele Mării Negre .Dintre călătorii și navigatorii au rămas în viață doar cinci persoane Fullop Simha Philip,Hilda Wurmbrand ,Ladislau ,Joseph Bank.
Dealungul numeroșilor ani ,cercetători,ziariști,scriitori s-au dedicat într-u descoperirea adevărului:SCUFUNDAREA vasului MEKFURE.Documentele dovedesc adevărata față a desfășurării emigrărilor .În afară de emigranți evrei,pe vaporul MEKFURE și-au găsit adăpost cîțiva ofițeri polonezi ascunși în Romînia.Cu toate că ofițerii romîni au repartizat femeile și copii pe bordul vaselor Morima și Bulbul. În ultimele clipe ale îmbarcărilor bărbații au căutat să fie împreună cu femeile și copii lor.Astfel s-a creiat o mare vîlvă,înghesuială căci fiecare familie dorea să se reunească în vederea pornirii spre ERETZ ISRAEL.
Cele trei vase au fost arhipline –peste capacitatea lor reală. Ordinea ieșirii în larg a fost stabilită de autoritățile germano-romîne .
Dosarul,,MEKFURE,,s-a întregit pe parcursul anilor prin declarațiile celor 5 persoane care s-au salvat,dar și a unora care au fost implicați în pornirea vaselor în larg.
1.Înaintea plecării din portul Constanța ,,MEKFURE a fost fotografiat din toate părțile –declarația lui Simha Philip –unul din supraviețuitori.
2 Unii din muncitorii sau funcționarii portului au știut ce soartă se pregătea lui MEKFURE(Hilda Wurmbrand-supraviețuitoare)
3.În drum spre debarcader am auzit comentariile unor muncitori,,Păcat de ei că nu știu că merg la moarte sigură,,Am auzit clar glasuri strigînd în germană dinspre vasul atacat.(Moshe Shahar(unul din pasagerii de pe Bulbul)
4.În timp ce ne aflam în apă,agățîndu-mă de scînduri cineva a strigat ,,Sunt în jur vapoare germane.(Joseph Bank)
5.În ziua de 4 aug.1944 am văzut o ambarcațiune germană ca un obiect negru la cca.300mtr distanță(declarația Căpitanului vasului Mekfure.La dosarul de anchetă se adaugă numeroase declarații a celor de pe vasul BULBUL .
6.Autoritățile Germane au aflat precum 5 ofițeri polonezi ,în clandestinitate au urcat pe vas (Journal d,Orient din 17.08.1944.
7.Vasul MEKFURE a fost scufundat în Marea Neară LA 5 AUGUST ,între Actopol și Igneada ,într-un punct apreciat ca fiind între 7 și 15 mile depărtare de coastă.
În aceste zile de doliu ,închinate mîrșavei acțiuni ,,scufundarea vasului MEKFURE,, suntem din nou cuprinși de tristele știri pe care le lecturăm în unele ziare din ?Franța și Germania:Trezirea la o nouă epocă fascistă,anti evreească. Tel Bruttan fiind autorul unei cărți care promovează politica anti-evreiască,în cuvinte din cele a dicționarului de veche ură,antisemită,ale unei drepte putrede.Se aud din nou voci,se scriu articole ,,reabilitarea lui Petain,,care a facilitat moartea a mii de evrei francezi,prin colaborare cu guvernul fascist –german. Citatele împotriva lui Zemman ,fost colaborator la HEBDO;citările din ,,Protocolurile sfiinte ale Sionului,,ș.m/altele. Unii dintre acești fasciști moderni precum Dominique Jakmet care evocă în scrierile sale pe Goebbles;sau filmul polonezului Grzegorz Braun care acuză guvernul actual ca fiind,,sub administrația evreească.
Antisemitismul renaște și în Germania unde pot fi auzite expresii anti-evreiești; caricaturi antisemite ,fotografii care apar în numeroase ziare germane.
De peste 70 de ani,poporul evreu își are patria sa ,,ISRAEL,,o realitate care e mai puternică decît cuvintele unor ziariști sasciitori sau caricaturiști neo-fasciști.
Către lectori: Să păstrăm un moment de reculegere în memoria victimelor de pe vasul MEKFURE.
—————————–
Dr. Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel