Unuia născut, copilărit și trăit pe Valea Crișului sau Nimăieștului nu pot să mă adresez decât cu „dragă Gyuri”, deși nu te cunosc, dar sper în viitorul apropiat.
Citind „Banca Amintirilor” scrisă de tine, am fost emoționat de autenticitatea dragostei tale pentru natură, foarte emoționat, pentru că astăzi pandemia Corona, este rezultatul sfidării totale a naturii de către om, a poluării și despăduririlor.
Premiul Nobel trebuia să-ți fie decernat ție, pentru autentica ta dragoste și respect al naturii planetei și nu vicepreședintelui Gor pentru conferințele sale. O spun cu toată seriozitatea. Astăzi când milioane de pești mor sufocați în nailonul aruncat în mări și oceane, când poluarea asasină continuă să crească, și despăduririle distrug ce ea ce tu iubești și respecți, tu Gyuri o citezi pe profesoara ta de biologie Anna Marossy: „pădurea este o biserică, acolo nu strigi, mergi încet să nu sperii animalele și nu avem voie să culegem florile în pumni, putem să culegem două, trei fire de ghiocei să-i ducem mamei acasă. Nu e voie să ducem nimic din natură”.
Și apoi închei cu cuvintele: „Am învățat că în acea biserică a naturii nu țipi, nu urlii și cel mai important, respecți tot ce te înconjoară, iar acest lucru l-am transmis tuturor celor din jurul meu”. Gyuri i-ai închinat acestei doamne din munții Apuseni, respectul tău, imortalizând în rășină sintetică 2 șuvițe din părul ei în jurul unei flori, pe care o păstrezi cu sfințenie.
În cartea ta (Banca Amintirilor vol.1), ai ales din toată opera monumentală a geniului Eminescu în minunata și prețioasa ta dragoste pentru natură, o poezie. O redau pentru a-i convinge pe cei ce citesc aceste rânduri de autenticitatea devotamentului tău pentru frumusețea naturii pe care noi am distrus-o: „ Ce te legeni, codrule,/ Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile la pământ?// De ce nu m-aş legăna,/ Dacă trece vremea mea!/ Ziua scade, noaptea creşte/ Şi frunzişul mi-l răreşte./ Bate vântul frunza-n dungă / Cântăreţii mi-i alungă// Bate vântul dintr-o parte/ Iarna-i ici, vara-i departe.// Şi de ce să nu mă plec,/ Dacă păsările trec!/ Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi norocul meu cu ele.// Şi se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând,/ Şi se duc ca clipele,/ Scuturând aripele,// Şi mă lasă pustiit,/ Vestejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el!//
Gyuri, „Banca Amintirilor” este epopea dragostei tale pentru ce numești: „templu” al naturii din împrejurimile Beiușului în care te-ai născut. De ce oare ești un exemplar unic, de ce nu suntem toți ca tine? De ce?
Jean Askenasy
P.S. Gyuri este George Goldhamer
***
Draga Jean.
De mai bine de 40 de ani pot dormi numai cu „Bondormin”. Ieri noapte pâna la ora 2 am citi si recitit articolul scris de tine! Ma tot intreb dece merit eu asa un prieten și asa o scrisoare! Am expediat-o cunoscuților anexând si fotografia carți tale dela care a pornit totul. Apoi m-am tot gândit ce criteri ar trebui sa indeplineasca acel om care ar dori „NOBELUL”!? Dupa al meu criteriu, cele 10 porunci ar dori ceva, dar cuvântul „porunci” nu-mi place deoarece nu se respecta nimic din ele (din contră). Mi-am adus aminte de cele scrise de un renumit medic în urma cu 103 ani: „Omenirea a facut progrese tehnice uimitoare, dar ca comportare a ramas ca cel din perioada lui Gingis Han”. Am găsit patru candidați penru NOBELUL de OM care l-ar merita: Dr. Askenasy, Dr. Magdalena Albu, Dr. Dorel Schor și minunatul Om.. GeorgeRoca (editorul meu).
Stiu ca este o utopie ce am scris mai sus, dar cred că ar putea salva omenirea spre a nu se prăbuși în prapastie. Oameni s-ar comporta să îndeplinească criteriile de OM.
Articolul anexat face parte din presupusul volum II „BANCA AMINTIRILOR” care are materialul necesar… dar minunatul „redactor” Roca este super ocupat. Când o să ai putin timp liber am să-ți trimit câte o povestire nouă.
P.S. Mai țin minte din cartea amintită că omul are 1000 de luni de trăit. 1000:12=83,3 ani (la acele vremuri). Păcat că omul se necăjește mult timp dacă a spart o vază scumpă și nu de timpul piedut și irecuperabil.
Multumesc !!!
George (Gyuri) Goldhammer
Bihoreanul din Bins.
***
Dragă Gyuri,
Ideea ta cu „PREMIUL NOBEL PENTRU OMENIE” este minunată! Se prea poate ca vre-un miliardar, care nu mai are ce face cu banii săi, să adopte ideia în scopul de a-și eterniza numele, și să realizeze proectul tău.
Jean