V.M. Vecinii noștri (Turcia, Ungaria, Rusia, Ucraina) timp de secole au pretins la pământurile strămoșești.
V.D. Într-adevăr, această insulă latină – vechea Dacie, s-a aflat permanent în calea tuturor valurilor sălbatice care se scurgeau din est: avarii, hunii, slavii, ungurii, tătarii, turcii și rușii. Strămoșii noștri au fost ca salcia: s-au încovoiat dar nu s-au frânt. A supraviețuit Neamul nostru tuturor acestor intemperii pe parcursul a peste o mie de ani astfel că în Evul Mediu prin unirea unor frânturi de supraviețuitori daci (voievodate) s-au format cele trei formațiuni statale româniști: Transilvania, Valahia și Moldova. Dacă nu ar fi urmat invaziile tătară și turcă procesul de unificare ar fi continuat cu refacerea vechii dacii. Apariția Imperiilor Otoman și Austro-ungar a frânat procesul de unificare a Neamului. Ștefan cel Mare a fost primul care a creat o coaliție antiotomană din cele trei principate românești. Totuși rând pe rând Moldova și Valahia au devenit suzerane (nu pașalâcuri cum a fost Ungaria!) ale Imperiului Turc, iar în a. 1541 și Transilvania devine principat autonom vasal Imperiului Otoman. Ulterior Sigismund Bathory și Mihai Viteazu au făcut încercări de a se debarasa de jugul turcesc prin unirea celor trei principate. Cel mai mare obstacol în unirea principatelor românești a fost apariția în sec. 18 a unui alt imperiu la răsărit – Imperiul Rus – un imperiu fără saț, care deținea deja a 7-a parte a globului pământesc dar dorea noi teritorii în vest. Printr-o serie de războaie purtate de ruși de la Petru I până la Ecaterina a II-a la sfârșitul sec. a. XVIII-lea prin pacea de la Iași de la 1792 Rusia a ajuns la hotarele Moldovei, ocupând spațiul dintre Bug și Nistru, stabilind „pe vecie hotarul pe Nistru” între Imperiile Rus și Otoman. Prin intermediul banilor și a armatelor sale Ecaterina a II-a l-a instalat în tronul Poloniei pe favoritul ei Stanislaus Poniatowsky, iar la Dunăre dorea să refacă vechea Dacie, avându-l drept rege pe un alt favorit al ei – Grigory Potiomkin. Moartea ei a stopat întrucâtva acest plan rusesc.
V.M. Cu ce s-au terminat marile invazii rusești în sec. XIX – XX asupra noastră?
V.D. Această „veșnicie” a hotarului pe Nistru a durat mai puțin de 20 de ani. Prin așezarea lor „ca o insulă latină într-un imens ocean slav românii au stat mereu în calea expansiunii panslaviste”. Deja la 1806 Rusia începe un nou război contra turcilor care se soldează cu ruperea (prin trădarea turcilor suzerani și a dragomanului Moruzi cumpărat de ruși) părții de est a Moldovei, numită impropriu Basarabia. De la începutul nefericitei vecinătăți cu imperiul din est Moldova a cunoscut 12 invazii rusești. „Împărăția ruseasca nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreaga, care, negăsind în sine nimic de o măreție intensivă, caută mângâierea propriei măriri în dimensiunile mari” – afirma poetul național Mihai Eminescu. Și restul Moldovei și Muntenia au fost „guvernate” de Rusia succesiv prin trei guvernatori ruși: F. Pahlen, P. Jeltuhin, P. Kiseleff, care a introdus în a. 1831 Regulamentul Organic. Drept protest împotriva ocupației rusești în timpul Revoluției de la 1848 din Țara Românească a fost ars Regulamentul. Revoluția a fost învinsă de Rusia, devenită „jandarmul Europei”. În a. 1853 domnitorii A. Ghica (Moldova) și B. D. Știrbei) sunt înlocuiți cu guvernatorul generalul rus A. I. Budberg. Pierderea de către Rusia în a. 1856 a Războiului din Crimeea a favorizat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept prim domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești” și a celor trei județe din sudul Basarabiei. În stilul ei inconfundabil prin Pacea de la Berlin din a. 1878 drept „recunoștință” pentru salvarea de către armata română a armatelor ruse de înfrângerea în războiul ruso-turc de la 1877-1878, Rusia rupe cele trei județe de la proaspătul stat România. Și în sec. XX prin atragerea României în Primul Război Mondial Rusia dorea să-și refacă influența în Balcani, dar s-a întâmplat o minune: imperiul rus considerat atotputernic se prăbușește (de altfel ca și Imperiile Otoman și Austro-ungar!) și provinciile românești revin acasă: Basarabia din lungul surghiun siberian de peste 100 de ani, Transilvania și Bucovina de nord – din ocupația austro-ungară. A fost cea mai mare victorie în spațiul românesc în ultimii 2000 de ani: refacerea vechiului stat dac în România Mare modernizată, eveniment major centenarul căruia l-am serbat zilele trecute.
V.M. De ce în sec. XXI este posibilă aprofundarea dezmembrării pe vecie? Cine sunt vânzătorii de țară?
V.D. Din păcate România Mare integră nu a durat mult. Ea a fost sfârtecată în anul negru pentru întreaga românitate – a. 1940 cu concursul celor două neoimperii – Rusia sovietică stalinistă (URSS) și Germania nazistă hitleristă. După cel de-al doilea război mondial România reușește să-și recapete unele teritorii pierdute, Basarabia însă rămânând sub cizma sovietică, fiind însă dezmembrată în trei părți: sudul (Basarabia propriu zisă) și nordul Basarabiei și Bucovina de nord fiind incorporate în componența Ucrainei, iar restul – transformat într-o colonie sovietică numită Republică Sovietică Socialistă Moldovenească!
Destrămarea neașteptată a marelui imperiu sovietic (URSS) în a. 1991 a condus la o întreagă Paradă a Independențelor. Dacă Țările Baltice au știut cum să beneficieze din plin de această oportunitate atunci Basarabia a ratat șansa unică de Reunire cu România, rămânând de facto dependentă de Rusia și transformată într-o zonă gri în sud-estul Europei. Orice om treaz la minte își dă seama că doar re-Unirea cu România ne-ar salva de această stare periculoasă de incertitudine într-o zonă gri aflată la hotarul unui conflict militar între Rusia și Ucraina și a intereselor geopolitice majore. Rusia dă tot mai multe semne că revine la proiectul său de Novorosia. A ocupat Crimeea, a declanșat războiul în estul Ucrainei (Donbas și Luhansk). Recent au testat vigilența comunității internaționale prin provocarea din Marea Azov. Următorul pas al lui Putin va fi Odesa, Transnistria, sudul Basarabiei, Găgăuzia și treptat întreaga Republica Moldova. Putin este ajutorat să-și realizeze planurile de cozile de popor autohtone, cel mai mare vânzător de neam fiind Dodon, care mai în fiecare săptămână se duce după indicații la Putin. Trădători, de care din păcate Neamul nostru nu a dus lipsă pe parcursul multimilenarei sale istorii, iar acum se pare că „mama lichelelor e veșnic însărcinată în Basarabia”, sunt cel mai mare pericol. Marea miză a lor sunt alegerile din 24 februarie 2019 când vor încerca să preia întreaga putere în acest stat falit și să-l readucă în țarcul putinist.
V.M. Cum procedează România în astfel de condiții când Rusia, Turcia lovesc în Moldova. Ce facem noi?
V.D. Actualmente Basarabia este un stat capturat de binomul Plahotniuc+Dodon care este vândut Rusiei și Turciei. Ca și 200 de ani în urmă hotărâtor este banul. Turcia i-a uns pe Dodon și Plahotniuc drept răsplată pentru serviciile acordate (traficul cu ființe umane – a se vedea cei 7 profesori turci), adoptarea și promovarea Legii de vânzare a cetățeniei Republicii Moldova – un proces necontrolabil și extrem de periculos. Chiar și construcția vertiginoasă a imobilelor face parte din acest plan periculos promovat de binom. Opoziția anticorupție din Basarabia este anihilată și marginalizată de regim care, din păcate, are susținere în Ungaria, Ucraina, chiar și în România, nemaivorbind de Rusia. Se vorbește chiar despre un transfer de tehnologii rusești prin Basarabia în România. Recenta zădărnicire de către parlamentarii români și unguri a încercărilor autorităților europene de a tempera dezmățul guvernării Plahotniuc+Dodon extrem de corupte și dictatoriale este o dovadă în plus. Prin inactivitatea ei, chiar se poate spune prin complicitate, România riscă să se trezească cu rușii la gurile Dunării.
Iar noi ce facem? Ne scărpinăm la ceafă. Bravii noștri politicieni de dreapta fac politică specific basarabeană. Atâtea speranțe puse în venirea lui D. Chirtoacă în fruntea Partidului liberal și toate s-au sfărâmat de zidul prostiei. Declarând corect în una din primele emisiuni televizate la care a participat în calitate de președinte al PL că doar unirea tuturor forțelor de dreapta-centru dreapta poate stopa tăvălugul Plahotniuc+Dodon, în continuare a adus o serie de învinuiri (fiind parcă scoase la indigo din învinuirile binomului Plahotniuc+Dodon!) potențialului aliat Maia Sandu. Așa el vede dorința de coalizare a tuturor forțelor? De asemenea, nu este de înțeles reacția bolnăvicioasă a lui M. Ghimpu, dar și D. Chirtoacă, la propunerea de trecere a candidaturilor pe cele 51 de circumscripții printr-un filtru. Ce este rău în asta, luând în considerație trista practică când pe parcursul a apr. 30 de ani am tot călcat pe greblă când am votat „băieți buni”, care ulterior ne-au trădat speranțele.
Luminează-ne Doamne mințile măcar în al 12-lea ceas.
————————————–
Valeriu DULGHERU
Chișinău-Basarabia
10 decembrie, 2018