Culmea înghesuielii, să stea şoferul pe scară, n-aveţi un bilet? încercaţi la şofer, noi suntem din Focşani, îmi caut nepoata, un cimitir şi restaurantul Pajiştea, ăsta e cimitirul, e clar, am făcut armata trei ani şi două luni la Odorheiul Secuiesc, opt ore de instrucţie pe zi, băiatul la Târgovişte, numai un jumate, e a zecea lună. Birou de copiat acte, copişti aducându-şi din vechime manuscrisele, printre rafturile Rat-Anna, piesă inclusă romanului after all şi cristianitatea din an. Scrisul e tăcere, cititul tăcere, toată rumoarea omenească şi cosmică transfigurată premormântal, cu cât mai vastă, mai fluviu, literatura, mai ales la persoana a treia, tipăreşte silentizarea obştească, interzis tiparul, bâiguiri nietzscheene de ghettou previzionat şi prin Jaspers, într-o Viaţa Românească, abia te mai asurzesc întru nefiinţă, strigă-te manuscris din rărunchii muţilor de nevoie, tot cântecul pe abur de nemişcare, plângi Ieremie-Brodski, în unde pe alături, cerc polar ochelar tropicului. Cock-ward Peace Day (traducere liberă din Pis Dei) – elevii au preferinţă bestială, maniacii, cu urechea la apelul fetelor între ele, află cum le cheamă şi le cheamă.
După aproape patruzeci de ani, că l-a trimis taică-său, ăla o fi mort acum, a mers mai spre florărie, şi-a scos chestia, aude şi fie-ta, n-ai (mai) continuat, ăia sunt bolnavi, nu mai fiţi din speriate aceleaşi curioase, flacăra minusculă a brichetei umplând de milă pe bătrân, să mergem la femei, zisese Alexandru Macedon, ia uite unde a băgat pâinea, a, măgarul, fata misă citise eroic transcopia şi nu se opusese, pe ce mai scrii, de toate, tot ea, spumei-spudei-spudei-săpunărei, lei, spune-i, era şi-un şlagăr de talcioc, terţiarul bun la istorii paginate, vezi Forsythe, la rece, oval-room clean-Krim, prin romane binefăcători criminali, ahtiindu-şi victimele complice la lectură, se leagă şi jurnalul, am nevoie de-o cădere, autorecuperatoare.
Gata? Nu, stai acolo să-i schimb lui Jane, e frumoasă toamna, nu suntem pregătiţi de ea, nu ne plăcea odată duhoarea sfârâită a pastramei cu must printre trestii, sub firmă, adio ravac de munte, cine n-o fi cunoscut catastifele din veac ale traiului, măcar pe pământ ori în aer, Nav Bharat Time, calamburezi pentru ravac, chiar tu, la interviul meu, eu mă duc cu un căcat pe mine, cu ce pizdoaia mă-sii mă duc, dacă te-am întrebat, parcă n-ai citit scriindu-mă, pe dictate, aşa, se dictează tăcerea, se imprimă recitări de strigoi.
Piesa mea vreau să fie numai acţiune, aşa e a mea, mişcare şi a memoriei şi a gândului, erau patru lumânări, Jane, Felix, tu, mama, aţi aprins şi pe tata, v-aţi stins, a venit lumina, râsesem toţi, câinele lătra la unison şi nu ne mai puteam opri, filmul se întrerupsese, păpuşă, să-mi dau cu lingura încinsă pe la câş, de când mănânci mere, perioada mea copistă, sufi iqbalic. Jumătate nu era ţigan, ori nevastă-sa. Câinele îmi plonjează pe faţă ca păienjenii în Dharamsala (tibetană). Frederick Forsyth’s The Devils Alternative, 1979 (acţiune 1982-1983, cf. Orwell): Do you know the port of Constantza on the Romanian coast? (p. 214).
Transcrie-mă pe undă întortocheată pas, o picătură ardă amorului de cvas, cu zdrov ciuvec de faţă curente picăţele lungite circuite pe nuci până la piele, slăvită impotenţă pe broderii hormon armoniu de restricţii femeii gramofon, mănâncă-te necază ne cază falca turcă nebaladată oaste pe coasta de sub furcă, zăbala dreaptă câşul neirtător nu scrie herozilor prostirea cenuşa pirostrie.
Ce nasoale, să poţi să le povesteşti un roman, să nu poţi să le povesteşti o şedinţă, ele cu jeteurile, da’ sunt comedii, da? da, excelent (duminicile astea), să progresezi ia note de 9 şi 10, conserva de fasole şi şniţelul presat de curcan oceanic, mai scurte jupele, bursele, al doilea congres al helenismului, mă retrag din sanscrită şi antropologie, berbeceşte, cum de-a născut mama trei copii în zodia asta, şi câinele ăsta o cutie neagră de sentimenturi.
Ţiganca de Grigorescu în cabinetul lui Antonescu. Nu era Magda, ci Georgeta. Ne mutăm după personaje-actori, între Flaubert şi Rebreanu. Azi, vom continua ramolismentul maniac, nu luciditatea eroidă, pe ploaie, la catedrele de matematică, înapoi, la răscrucea Gala, apoi reclamaţia cocotei, ce-a zis senatul, după ceartă, căciulari pe băltite table prin Cişmigiu, nevasta părăsită la spaţii verzi, diastola-sistola luminii, alt întuneric, la noapte sub ciuperci.
Dicteul soarelui de după ceaţă. Oblivion. Autodafeul cocotei. Când se sinucide, ce faci, că aţi mai păţit-o cu aceeaşi. Nu se va lua leafa întreagă pentru că nu şi-au plătit studenţii străini taxele în dolari. Stoilow, filolow, inginerul Cabiriei, Sonata de Cesar Frank, Arabesca de Schumann, O, sole mio, panourile matematice, mă umflase secretara de partid, vine madame Honnecker, Ţiţeica a fost inspector general, şi Coşbuc, şi Minulescu, şi Eminescu a fost, l-a inspectat pe Creangă, Solomon se interesa de ascultători, centralista că mă caută rectorul, vrea album Tătărăscu, Grigorescu, îi trimit Ţuculescu, Grigorescu şi icoane pe sticlă, ziduri dărâmate, lasă, Andreescu fusese în gândul meu, nu şi-n raft, cu şi fără model picteaz-o pe dumneaei, toţi inginerii angajatei temporare.
Astianax şi nu l-ai răpi Deifob imitatul Atenei am zis Homer ai răspuns Eminescu, auzisem Hafiz Baudelaire nemaiavând loc de beckettieni lăsaţi-mi-l strigase Hecuba Andromaca arde hainele duvaliene.
Croitorul de femei, regizoarea, unde-ai cunoscut-o tu, păi, mate-fizică, p-ailaltă, guguştiuca-păsăruca a început să cânte, suspiciune de alcool, contra-povestire, Neluţule, ai vrut să mă violezi, şi era cu două-trei capete mai mare decât ministrul, jocul exemplarelor din Becherescu (80), dedicaţia către Hortopan, o pe Zoe, e bine, Ovidiu supărat că nu ne-am dus la expoziţie, cum şi-a rupt Eminescu princeps-ul şi Creţia îi încercuie abisul urii cu suspense, ghid, surse, satura, Id musulman, I.D. Ştefănescu, Steinmatzky, vine tata, păi n-a murit? poate vine-n plumb-plop, bine, domnule, de ce nu sunteţi de acord, lunganul ăla cu baronul, de la Buzeşti la Ana Ipătescu, palma buldozerului cu vibraţii pentru Bruce Lee, if, capitale criminale, care mai de care, forma-ntâi a armistiţiului, renunţasem la reviste pentru vreo libertate tăcută, Muşata-Otakar-Lupaşcu, frământătoare provincii.
Relaţiile se închegaseră lume. Comparasem pe Eminescu (sfâşiindu-şi cartea) cu Antonescu (răspunzând la proces). Rasa, uite-o, nu e, înconjururi de fascisme, vanitatea tinerilor din când în când. Sarmale şi resturi, n-ai gusta Beckett, că ar fi pentru sătui, nu, rataţi şi impotenţi îl animă, nu te mişcă, tot sătuilor de scris în căutare de altceva li s-ar adresa, neînţeleşi, mortul din buric, în centrul unde scormonisem ieri, până azi, acoperit, jurnalul e moara, n-o duce după saci, lasă-i să vină, lipeşte-i şi umple-i cu gunoaie întâmplătoare, rostul tinereţii de s-o traduce în supravieţuire, vârste extreme, creştin pentru celălalt, sufocă-te-n trebăluire, adă filme de aviaţie.
Autodeterminare plină de aşteptări. Nu-mi place Beckett, am văzut Godot la Paris. Stafilin e al lui Arghezi, proastelor, nu Stachelin helvetul. Am scăldat-o cu Giacometti, maeştri de sine, coloanele opal ale lui Bubă, discurile lui Tudor. V-am împăcat câte-un pic, întinsesem mâna şi am primit primul catalog, trei titluri, soţialitate, coniac şi ness, autoiluzionări, rugăciune. Înserarea londoniza reproşuri, când te văd aici, vă căutaţi în modă, nu ne-ntâlnim deci numai la înmormântări, cine ştie ce decor ne-o fi îngropând şi pe plăcere, pierdut subiectul-contrast, mă scuzasei, adevărul că sunt pe jos, ori că i se poate întâmpla oricui, ce-ai mai ţipat, invers, pentru sticla aia, le-aş fi spălat dacă era apă caldă, te sunase naşul, du-te şi tu-n sufragerie, mai stingem o lumină, nu ţi-e ruşine, îmi dai tu ordine, stinge-ţi-o voi.
Văzuseră Caligula. Punjab, de cinci ori în America, poet niciodată, nu văzuse niciun film. Aniversanţii lui Dragoş, 17 lumânări, poze de Ionuţ. Gobi chirilic. Sunase Victor de la Piteşti. Manuela debitase predilecţia violului şi homosexualitatea hipoacuzicilor. Gabi-şi avea pe-al ei scenograf în RFG. Aunty Margaret mergea la Remus şi la nepoţică, doctoriţa urâtă, pierită de cancer, fecioară pe la 28 de ani şi jumătate. Bătaie cumplită a lăzăriştilor, acum două zile. Palincă, fetească, Bechet (pronunţat Beckett), verisajul se lungise, Dorotheea beată, Cristina, bă, mie nu-mi plac femeile, da’ prefer o femeie cu pulă decât un bărbat cu pizdă.
Eu i-am lăsat pe-amândoi, eu n-am văzut cum îl cheamă pe-al doilea şi l-am tăiat, eu i-am tăiat pe-amândoi, că nu-i cunosc, idem, eu nu m-am dus. Film vorbit bulgăreşte, cu Gabin. What a relief in Vrindavana. India, moi liubov (Vâlceanov). Shehenaică nostalgie. Simetriile nesfârşirii. Cenuşi în exil. Ken Folett. Solarul şi-l aranjaseră peste conducta caldă, de la şcoală. Mâncam, beam, ţuică de-asta, mai apoi vin, şi povesteam ritualul iubirii noastre. Încălziseră camera dumnezeieşte, şi am visat frumos. Şi tu. Oniţă Ştefan a început să vocifereze că ăia sunt eroii noştri de la ‘916 şi să luăm aminte. Se reîncarna flacără în aer vechi. Floarea dovleacului pe umărul soldatului.
Românii sunt născuţi funcţionari, i se pare Adrianei. Inot până la genunchi în baligi, şi sunt şi doamnă, spusese mireasa. Pomeni ţigăneşti până-n India. Mâncarea o prepara taicu, baba numai o vindea. Sobe face şi Mariţa. Tras cuţit, mălai albit. Bune vise dă ăst vin, femei frumoase din mopete al lui Ivănescu, wagneriană linişte. Visase c-o cerusem de nevastă şi nu poate face copii, uterul scos, n-avea nimic. Scrisoarea a ajuns la tovarăşul. Unde vă sunt perciunii? Virgula politehnistă. Perfecţiunea e papagalul. Minus fractal. Animalele şi nu te mai consolează. Cârtiţele fericite sub pământ.
Trebă zgiză răpide foaia, suntem sclavi să fim mai puţin sclavi decât sclavii care am fost. De ce nu scrii tu o carte cu expresiile astea? Trăieşti mult, o să ai două accidente, te-ai însurat din interes. Mă fac poştă marinarii, ca pe mama. După ani în India, aici mi-o fi străinătatea. Lise-n tren ori scandinavă la înecul de otravă strecurările prin stress pe ce uşă să mai ies lux orânduit cinci brazde neincineratei gazde primitivă libertate de pe când eram pe moarte unde ai iubit să zbori unde te-ai născut să mori
Când să mai urci melancolia Eminescu? Ianuarie, a renunţa şi la el? Gâşte până-n răşinărean auzind Baudelaire răspunzând Cioran pe ziua de azi şi Ovidiu omonimiilor din prezidiu spre Tibet din aul în aul întru asemănarea cu Paul. Bunicul meu a fost coleg cu el. E uşor să descoperi ceva epocal, dar mai greu să-ţi dai seama. Ce guvernează materia-lumea, dacă nu dodia? A murit Noica, frig mormântal, ce repede după Eliade şi Sergiu. Cadavrele mai dese cu un filosof. Sâmbăta lui pe acolo în nevăzutul Păltiniş. Mihai Drăgănescu i-a dat câteva cuvinte lui Ivaşcu. N-ar rezista în autocar. La DRP, mereu ocupat. Nicolae Noica aranjase cu ONT, contra 7000, un autocar, şi n-avea clienţi, strânsese vreo 17, cam la 350 fiecare, de mâine de la 6, ne întoarcem seara. Ionuţ, că s-au interzis Moromeţii, casa ţărănească, şi el l-ar proiecta ultima oară.
Din vânătoare-n vânătoare. O greşeală, în Coridaleu, evitând corida. Mai stai de vorbă, adică mai taci cu ei. De fapt, prima oara-l sunasem pe Şora. MD ştia de conferinţa lui Heidegger la Politehnica din Munchen. Părându-ne rău de el că-i pare rău pentru noi. Câinele se uită la flacără. Cum o mai fi coada la pâine? Aş face pomană cu ţigări Bucegi. I-aş pune Luceafărul în sanscrită lângă nefiinţă. Picior rupt. Făcuse panaceu din vitamina C. Ne-am fi luat câte-un copil din inundaţia din Bangladesh, zisese, în Ornamentului, şi eu. Şi călugărul, fiu-său. Sfânta oaie. Cum merge maşina? Coadă la ţigări, aproape bătaie. Am cumpărat 30 de pachete (ezita tutungereasa) cu Triumf, pentru pomană. Fumător moderat. Trabucul spre Athenee Palace. Ce-o fi făcând fie-mea la teză?
Mai mult decât să vezi un templu, încearcă ultima zi din viaţa unui om (mare), prima din moartea lui. Cu dumneata stau de vorbă în Paradis. Un prieten al meu învaţă tamil. Ce-ţi trebuie ocolul Baudelaire pentru Eminescu? Cafea lungă. Pache, Botev, în raza Centrului de logică, periferiile şi, acum, pe nevăzute, munţii – toposuri neîmblânzit retârnosite cu vorba cât de adâncă sub o spumă de boemă-symposion. Visatul punct de înţelepciune, ca farmaceutic. Când mai faci o nefăcută, arată-mi-o şi mie. Dar nu ne eşti aliat. Ţi-am scris la Fermo in posta. Scrisoarea lui se spulberase ca jurnalul meu italian în gara din Milano. Banii de la Praxis nu merg nici pe o Smena (dacă mai există), nici pe felicitări în India, ci, de s-o putea, pe un drum la Păltiniş. Mă duc la pâine.
Găsise autocar, dar nu şi oameni. Cu Plata aici, poate aş fi luat trenul. Radu a venit după ţigări pentru maică-sa, şah, ţintar, dame, am uitat munţii. Dus şi entuziasmul morţii. Viaţa lui Eminescu ţi-o spun la o partidă de şah, te interesezi de Veronica – le vezi pozele -, apoi, dacă Harieta era geloasă pe ea. Nu toţi repetenţii, nu toţi suferinzii, nu toţi bibliotecarii… Mări şi Gabi, cu moşu. Dădusem zece lei la gunoieri. Nu s-a auzit de moartea lui neica Noica, nici la Sighişoara, nici la Mărcuţa, nici la Apaca. Elita neştirbită, stranii neîntâlniri. Matca sleită se umflă fără amintirea suflării dinainte. Ne-am întâlnit şi la bibliotecă, priveghi-întru.
O apucase miezul nopţii. A preparat budinca, am vorbit despre eşec şi succes în viaţă, am discutat mecanica, (deplângând în subtext) filologia, vreme de pare-brize, concentraţionară de la sine, nu te mai poţi concentra însuţi. At noon, saltul afară cu câinele. Doi copii de cinci ani, despre miliţiţieni: ăştia dacă te prind te arestează. Pe mimoză o aduce maică-sa cu basc, profesoară de română, tată marinar (dacă există). Nebărbierirea de azi se dedică lui Noica. Dacă mă place (ministrul), îmi pierd libertatea, dacă nu… Diavolul, Faust, vorbim cu Edgar Papu. Lecţiile de engleză pentru ospătari, departe de tribalii din urmă, nu mai vrea nevastă-mea să le bată la maşină, zice că sunt prostii. Peripatetică schimbată upanişadic, mecanica aia din filologie, ne-am întâlnit între păduri şi Roma, India nu ne-a mai unit, iar muntele e numai al lui.
Teatru poetic, am crezut că politic, era mai interesant. Am scris primul eseu despre monstru, statul. Severităţi de părinte părăsit, rictus tragic. Psihologul prea caută teste, deodată sociale. Pipa-trabucul-foiţa, copilul muncitorilor, creştinătate sui-generis, de catacombe aeriene, treabă românească, peste neizbutitul noroi, cu noimă, ne faceţi un bine oricum, agonii post-mortem, lăzile-manuscris nedeschise în veac, arestul rămăşiţelor, vâna scufundată, mai aproape ardelenii, deliciul decadent al culturii gânditoare, tot încoace, gravităţile fie-le, constructivismul enumerativ crească-i, iubirea disimuleze-se, reconciliate ortodoxii, moartea lipsea, principiu.
Streaşină existenţialistă lucind de raţionalitate, nici cum sentimentului, eram la Roma când a murit Picasso, tânăr, bătrân în Bercenii lui Noica, de vreme ce-l salut ca pe un pictor viu, altfel, romantic, să nu fie viaţa nici cât amintirea ei, dacă, măcar Jayadeva-Eminescu, recăutaţi, omagiindu-l, da, ar fi încurajat, vechi îndemn de poussee-uri-cultură-aliment-sau-medicament, lăsându-l pe Kierkegaard între Socrate şi Christos, instalându-se la miezul repovestibil, o istorie-Isarlâk, pe subiecte făcute proprii, în neamestec modismelor, nici străin lor şi de ele, libertate apropiată continuităţii de sine (din India până aici, dar timpul mi-a rămas acolo), poate serile-seriile următoare-dedicaţia, m-aş întinde la vorba-i, ne asculta, ne ascultam, nu-l ascultam, ce-a zis, ce-am zis, adevărate întâlniri, nu ştii cine cu cine, nu te cunoşti, te ştii, nici nu te ştii, te simţi, nu mă simt,
Vasile pe el voia să-l cunoască, la serialul Hegel, cum adică vorbise generaţiilor, a frazat el mai afin, şi mi-i amintesc de maeştri, tânăr şi bătrân, amândoi morţi, after all, îngropaţi cu protocol, ici-colo, la fereală, a fi-a face, mai departe scrie-n carte, de citit mi-a citit şi memoriul întru Eliade, îi spera Nobel-ul, îi recomanda bursele, ţie ţi-a povestit cum antrena musceleni imberbi la sport, banda s-a şters, deşi fusese-n emisie, ăştia sunteţi, înnebunite şi rudele a nu-i fi având vocea, norocul cu ceva samsari, cred că la Liceul Bolintineanu, am văzut în revistă, poate şi la Lancrăm, dă, doamne, surprize pe suprafaţă mare,
pas, la ce litere avem probleme, tu la z şi 2, apoi că şi la G, eu la L, tu-l faci uşor ca pe alfa, da, şi seamănă cu I, nu, uite J, mi-e greu să pornesc diriga-l făcea aşa pe 3, ruseşte, drept scrie taică-tău-mare, Dragă Nana, pune-te cu burta pe carte că nu se mai poate fără parte, ce frumos ai scris fără parte, iar eu, zi ceva, Felix (de la tine), Shakespeare s-a dus la Păltiniş să-l mai vadă pe Noica, zici, mai pe urmă, a, eu şi cu u-ul am probleme la matematică, povesteşti, ţi se păruse că am scris mai frumos ca de obicei (urât), ai de demonstrat pornind de la text că mai am un singur dor este o elegie, îmi ceri Timon din Atena, lasă, acum, ajungă-ţi Antigona şi Mioriţa (eram sigur că o scriu mai ca Anca), scoate definiţiile schiţei, pastelului, dramei, a luat-o gura pe dinainte ameninţându-vă cu demonstrarea Scrisorii pierdute ca dramă, ar fi interesant, pune şi subtitlul lui Caragiale, comedie în patru acte, plus Iliada-epopee, că nu ciupercă, iar în loc de Timon, lasă-mă iar cu Noica, şi el scrie aplecat, vag a la Eminescu,
retrasă desenelor animate, vom discuta, văd că ai mai deschis cărţi şi după autografe, atenţia caligrafică te depărtează de propriii nervi, te obiectivează, ca de obicei, ţi-i amintesc pe Coşbuc, Galaction, Perpessicius, cine ştie cât şi cine suntem în scris, am şi îmborţoşat s-urile, peste pagina asta, dumnezeu cu mila, văd că şi la mijloc se lăţise fumul în coloane, pregătirea tezei ăsteia, şueta fie-i tot maestrului din altă tinereţe, credeam numai în poezie, asta era întâlnirea în Paradis, adună-te, n-o să apuc să mai adun din te miri ce-uri, doar ne întâlneam pe întâi şi şaisprezece ale lunii, pe unde-or fi agendele de-atunci, pentru el erau încercuirile, plus muzicieni la Ateneu, îl pusesem pe Nichita Magaloff să-mi scrie în carneţel, dacă mă duc la mare, nu (Witgenstein), ai fi cu Noica, Platon, Kant, taică-meu mă înnebunise că eu nici Helvetius (prima pasiune), nici Rousseau (a doua), nici Kant (i l-am luat, pentru tine, l-am omorât),
ţi-am dat Shakespear-ul, sau numai p-ăla în engleză, munţi bătându-se în capete, valuri-valuri, ceremonia s-o fi sfârşit, exorcisme retorice, analogii şi tobe, cascadorii mai mult mă întristară, trişul total pe toate potecile, ţi-am scris pe bileţele cele şapte titluri, erai de acord că le-ar plăcea copiilor să mă aibă profesor, Arăpaşu-i dăduse lui Emil o biblie cu autograf, ce repede a trecut ziua, ai zis tu, de pomană-ţi dau la mir satul numai cimitir ape vacile Mariţii aurul din dispariţii soră-meo ia-mă la rost n-am văzut-o ce-ar fi fost cânepa m-a doborât neagră noapte mi-e urât fluturase-ne prăjina cocoşând-o pe Gherghina, nu mai apăsa, trăgace, asta nu e viaţă – ăsta nu e scris, realism negativ, apofatism literar volens-nolens, n-a fost viaţă fericită, sfinte Nicolae, tolerante Noicarie.
Coletăreasa plecase după colet, băiatul îşi dăduse numele, Ceauşescu, şi-mi ceruse, un moment, pixul, chiar aşa e numele, se vedea scris în buletin cu majuscule, vreun avantaj? nu, Slatina, Argeş, îmi sosiseră ciorapii, încă puţin, oricât, se poate, curând mi-l înapoia, mulţumesc, cu plăcere, tovarăşe Ceauşescu, şi coada şi cântarul de la colete, în tăcere. De ce 7, la istorie? pentru scris, un arbitrar, în loc de orice. Nu ştie, da’ e consecvent, 2 x 2 = 5, nu ştie, da’ e perseverent, 5 – 6 – 7, ştie, da’ de unde ştie? Mai curioasă de ce-i pică, decât de ce notă ia. Comedie, satiră, idilă, dramă. Lămâie (din cele două, de la d-na Tudor) la ceai.
Adevărul în fapte (ocultate). Descoperitorul Japoniei (interviuri în cuiburi de mierlă). Mahavir la Iaşi. Noi, la o lună, în Indore. Răsărise soarele, filosoful avea zâmbetul ăla al lui, a vorbit numai Plămădeală, au fost Cioran, mulţi tineri d-ăştia la vreo treizeci de ani, s-a fotografiat, s-a filmat. Filmele au sosit de la Piteşti (IRNA). Corifeul: Te-ncrezi cumva în rostul unui vis? / Corul: Tot una-i de te bucuri sau de suferi / Pân’ nu vezi fapta cea de mâine / Ce vine ca lumina-n faptul zilei. / Corifeul (Clitemnestrei): Voios şi vorba ţi-o ascult şi-a ta tăcere. / Clitemnestra: A noastră-i Troia.
Trei feluri de surâsuri, împăcat, religios, neirtare împăcării. Discipolul a fost cu el până la sfârşit. Rectorul intrase, că e altă şedinţă. Femeile au spirit critic, da’ depinde unde. Poezii de hidraulistul Mircea Dumitrescu. VNC trimisese un tehnician, eu m-am plictisit de filmele astea (cel puţin dublu piratizate). E grandomanie, e şi basarabean, că sictireşte miniştri, că Rovinari. Cum că fără propagandă transfugilor (VNC) – l-am făcut curios. Ai noştri n-ar şti face proiecte cu cheie.
——————————
Dr. George ANCA
București
3 iulie 2019