Nu ne este dat să întâlnim prea adesea un asemenea caz – inginer renumit, priceput terapeut al unor practici paramedicale şi pe deasupra, scriitor apreciat cu debut la 80 de ani. Cărţile lui stau mărturie pentru toate acestea.
Pasionat inginer chimist, cu invenţiile lui s-a ridicat pe înalte trepte ierarhice, s-a impus prin prestigiul său şi a speriat-o pe chimista, „savanta de renume mondial” atrăgându-şi urgia pe capul lui. Aşa s-a făcut că şi-a luat lumea în cap şi a ajuns în Canada.
Deşi în ţara avea o situaţie materială bună şi nici nu mai era la prima tinereţe, într-un climat cu totul diferit, luând-o de la zero, şi-a continuat linia de viaţă în Canada. Invenţii, muncă, organizare, perseverenţă şi curaj au stat la baza înălţării lui materiale, aşa cum foarte puţini semeni au reuşit. Face parte dintre oamenii care au avut darul de a logodi practica de înaltă performanţă cu bunul simţ în comportament.
Dar viaţa l-a pus şi aici la încercări. Soţia i s-a imbolnavint de cancer şi pentru că avea zilele numărate când doctorii au ridicat din umeri a neputinţă, el s-a hotărât să-i prelungească viaţa. S-a apucat să studieze medicina alternativă. Fiind înzestrat cu un plus de bioenergie, a făcut nenumărate studii pentru calificare în acest domeniu şi folosindu-se şi de hipnoză, a reuşit să îi dăruiască soţiei încă trei ani de viaţă şi apoi să îşi ajute semenii aflaţi în nevoie, fără a le pretinde răsplată. Aşa s-a salvat şi pe sine de cancer, izbutind să facă un adevărat miracol.
Când se afla la venerabila vârsta de 80 de ani, după ce soţia îl părăsise, s-a dedicat scrierilor, bătând la universul existenţei omeneşti. A devenit colaborator şi sprijinitor în ale începutului de drum al publicaţiei “Observatorul” din Toronto. La şezătorile literare, este răsfăţatul nostru în admiraţie.
Jovial, cu tinereţe în suflet, cunoscându-şi valoarea pe care o îmbracă în aleasa haină a modestiei, ni se prezintă „Moş Bodrângă” de dragul omului simplu din popor faţă de care avea o deosebită preţuire. Chiar de la debutul literar, se vede că avea un unghi personal din interiorul căruia poate aborda o temă în felul lui personal. În scrierile lui se ascunde şi câte un sâmbure de filosofie practică, şi câte un tâlc, sau câte o idee mai neaşteptată. Te plimbă prin locuri care te instruiesc şi care te delectează. E încântătoare vraja clipei prinsă în scurgerea ei firească, omenescul unor mărturisiri, desfăşurarea unei conştiinţe, visurile şi amintirile care se înfăţişează în fâşii de viaţă luminate sau întunecate aşa cum au vălurit vremurile. E un scris plin de vigoare cu învăluiri calde, e scrisul omului stăpân pe sine, care ştie ce spune şi ni le spune cu bonomie, un scris din care se revarsă unda vie a sincerităţii. I-a fost viaţa de mai multe ori în cumpene grele, dar a ieşit din ele păstrându-şi nealterata comoară de suflet moştenită de la părinţi şi de la oamenii din mijlocul cărora s-a înălţat.
Domnul Ovidiu Creangă a rămas fidel valorilor simple şi pure în care nu a încetat să creadă toată viaţa. Impresionează capacitatea de a iubi, de a se mira, de a pune întrebări, de a medita cu înţelegere asupra oamenilor. Ne atrage în lumea scrisului său simţind-o ca lumea noastră, uitând de propria noastră lume. Scrisul lui e tonic, ne redă pofta de viaţă, de împliniri, de fapte, e o călătorie interioară către o mulţime de valenţe revelatoare, ne antrenează onoarea. Exprimarea e simplă, firească, luminoasă, fără nici o figură de stil care să-i strice limpezimea.
Din scrierile sale se desprinde o idee majoră: şi-a trăit viaţa din plin şi frumos şi a reuşit până în anii senectuţii să îşi menţină valorile intelectuale şi morale. A fost un om la care Dumnezeu a lucrat cu râvnă şi cu migală, dăruindu-i aproape 97 de ani trăiți cu multe și deosebite împliniri și avem credința că îl va ține de-a dreapta Sa, acum când l-a chemat la Sine. Mă alătur celor care l-au cunoscut și l-au prețuit, dorindu-i să-i fie calea numai lumină.
––––––––-
Elena BUICĂ – BUNI
Pickering, Toronto
4 decembrie 2017