Dorel SCHOR: Un scaun liber (schiță)

Domnul Augustin avea abonament la concertele filarmonicii locale. In fiecare săptămână se ducea cu mare plăcere la întâlnirea cu muzica şi se întorcea acasă cu sentimentul că şi-a petrecut vremea cu folos şi cu inteligenţă. De acea, când nepotul său împlini cincisprezece ani şi se dovedi un licean fruntaş, consideră că cel mai nimerit cadou ar fi, şi pentru el, întâlnirea cu creaţia marilor compozitori.

Norocul îi surâdea pentru că, de câteva luni, în sala de concert, era un scaun liber, chiar alături de al său, loc pe care nu se aşeza nimeni. Aşa că domnul Augustin se adresă biroului de abonamente al filarmonicii cu cererea de a achiziţiona locul respectiv pentru nepot. Funcţionara îl primi cu multă amabilitate, dar îi explică cu părere de rău că locul aparţine altui abonat. Faptul că e liber şi neocupat poate avea o mulţime de explicaţii. Poate că omul e plecat pentru o vreme, poate că e bolnav, poate are pe cineva suferind în familie sau cine ştie ce… Cel mai bine ar fi să ia legătura directă cu persoana în chestiune. Ea îi poate da adresa şi telefonul… abonatei.

Domnul Augustin îi mulţumi frumos şi chiar în aceaşi dimineaţă se deplasă la adresa respectivă. Îi deschise un domn între două vârste care îl pofti în casă şi ascultă cu interes dorinţa musafirului. Nu-i dădu nici o explicaţie şi nici un răspuns imediat, dar îi ceru numărul de telefon şi adresa, promiţând că-l va informa cât de curând.

Trecură câteva săptămâni şi nu primi absolut nici un semn de viaţă din partea respectivului. Dar după încă ceva timp, surpriză: sosi o scrisoare recomandată de la judecătoria de sector în care domnul Augustin era invitat în ziua de, la ora de, ca martor în procesul de divorţ al domnului vizitat şi al soţiei sale melomane.

Era prima dată în viaţa lui când domnul Augustin constata cu surprindere că cineva divoţează din cauza muzicii clasice.