Dorel SCHOR: Miriam Cojocaru și fructele Israelului

În Israel condiţiile climatice favorizează cultivarea plantaţiilor de fructe tropicale, iar dintre acestea, mai ales pe cele cu citrice.

Era firesc, aşa dar ca acestea să ocupe un loc de cinste şi în artele vizuale, ca simbol al rodniciei pământului şi al frumuseţii naturii. În pictura universală, fructele au constituit un subiect peren, mai ales în naturile statice sau ca element de compoziţie.

Sunt cunoscute „cele patru anotimpuri” ale pictorului italian Arcimboldo, în care figurile umane alegorice sunt compuse în exclusivitate din fructe.

Giusepe Arcimboldo era un pictor manierist, post renascentist, dar aproape că nu există curent sau stil în artă care sa nu folosească fructele ca subiect. Rembrandt şi Van Gogh, Titzian şi Bruegel, Modigliani şi Renoir, Cezanne şi Matisse şi mulţi alţii le-au înfăţişat în culorile cele mai frumoase, creatoare de atmosferă şi pline de poezie.

În tablourile pictoriţei Miriam Cojocaru regăsim de multe ori fructele obişnuite, mere şI banane, gutui şi piersici, dar de data aceasta ne delectează cu portocale şi lămâi într-o elegantă demonstraţie cromatică, cu o generoasă sensibilitate autentică.

Fructele sunt generatoare de sentimente optimiste, cea ce face ca impactul publicului să fie considerabil.

Lucrările pictoriţei Miriam Cojocaru reflectă cu robusteţe experienţa de viaţă şi libertatea descoperirii culorilor.