Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrențuiți atârnând pe firele de telegraf, ma indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiții, îl apuca o tristețe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziția e totală, să te mai miri că unii încep sa scrie versuri, că alții se sinucid sau iau o poziție somnolenta în parlament…?
Iată-l, de pilda, pe Cutare. Îl cunosc numai din vedere, dar ne vedem asa, de câțiva ani, aproape zilnic în stația de autobus. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia…Astăzi se observa de la distanță că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută.
-Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă.
-Bine…, răspunde el posac.
E clar ca nu-i bine de loc. Ce poate să fie bine?!
– Ești trist pentru ca a pierdut echipa dumitale favorita la fotbal? tatonez eu terenul mai mult în glumă.
– Da’ de unde, am jucat la toto pe treizeci de variante, cu echipa mea am mers la sigur, dar ceilalți mi-au făcut figura… Dar nu-i nimic, nu-i prima dată…
– Ce mai face doamna?
– Ah, nu știi? se mira el. Suntem în divorț. I-a sucit mințile un agent imobiliar, un anglo-saxon de pe strada Jabotinski. Cam de șase luni nici nu am văzut-o și mănânc sandviciuri cu tuna de trei ori pe zi. Nu au absolut nici un gust… Omul se satură, crede-mă.
– Bine ca nu ai probleme cu fiscul, îl încurajez eu cu mult tact. Cu fiscul e mult mai complicat decât cu nevasta… Nevasta mai găsești.
– Cine spune ca nu am probleme? pronunță el rar. Am probleme și încă cum! Mi-au recalculat o diferența de impozit care cu amenda, cu dobânda și cu conexarea se ridica la mai mult decât venitul meu…Oficial! Probleme nu am? Ohooo…
– Lasă că te descurci, îl asigur prietenos. Ieși dumneata din buclucul asta. Bine că ești sănătos! Cum spune proverbul, importantă e sănătatea…Fii matale sănătos!
– Proverbul spune, este el de acord, numai că uite ce se întâmplă: dimineața am niște dureri de șale că nu mai știu pe care parte să cobor din pat. La prânz mă supără stomacul, probabil de la tartinele astea insipide, iar seara mă doare capul și nu pot să adorm până mult după miezul nopții.
– Ehei, dumneata stai bine, îl asigur eu competent. Am o mătușă care suferă cumplit de trigliceride…Și pe un vecin de-al meu, unul de la etajul șapte, l-a pocnit cineva în cap cu o sticla de bere… Ce știi dumneata, l-au cusut în patru locuri…Sunt cazuri și cazuri, nu ai voie să te plângi…
– În plus, am împrumutat niște bani unui cumnat și acum nu mi-i mai înapoiază… Nu vrea…Susține că îl calomniez din cauza divorțului.
– Tipul divorțează?
– Nu el. Eu… Dânsul e cumnat din partea ei, de aia…Nu mai spun ca mi-a dispărut cartea de credit, mi s-a defectat televizorul a doua zi după ce a ieșit din garanție, m-au invadat furnicile în bucătărie, liftul nu funcționează, am început să chelesc, am două procese pe rol inclusiv cel cu divorțul, s-a scumpit transportul în comun și plouă…Plouă!
– Da, domnule, spun eu solidar. Te înțeleg foarte bine… Trebuie să sperăm însă că ploaia va înceta, cerul se va însenina și temperatura medie va crește.
– Și până atunci, vrea el să știe… Ce ma fac eu până atunci?
– Nu pune nimic la inima, îl sfătuiesc eu sincer. Nu da atenție! Fii tare!…Fă-te că plouă!!
——————————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel