O DECIZIE LOGICĂ
De la o vreme, pentru că rămăsese văduvă, se plângea de singurătate și din pricina anilor adunați se descurca din ce în ce mai greu cu treburile casei, doamna Cleopatra apelă la cei doi urmași pe care îi avea, la fiica și fiul ei, să caute pentru ea o casă de bătrâni onorabilă.
Cei doi, oameni ocupați și cu slujbe de răspundere, fură de acord să suporte împreună cheltuielile, ba mai mult, propuseră să facă împreună cu mama lor un tur al instituțiilor de profil, urmând să o aleagă pe cea mai grozavă, cu medicii cei mai buni, cu condiții de lux și pe placul doamnei Cleopatra.
Numai că la sfârșitul periplului, decizia mamei, a fost un nu hotărât. Motivul, pe cât de logic, tot atât de adevărat, exprimat în câteva cuvinte, era că absolut peste tot, locatarii erau numai oameni bătrâni…
AMINTIRI DIN TRECUT
Prin ani șaizeci ai secolului trecut, foarte mulți evrei făcuseră cerere să plece definitiv în Israel. Aprobările erau dificile, după criterii aparent necunoscute, încît circulau și un soi de bancuri, ca de pildă cel care susținea că depinde de înălțimea milițianului care prezenta dosarul la comisie. Dacă omul legii era înalt, lua dosarele de pe raftul de sus, dacă era mai scund, ajungea la dosarele de pe raftul de jos.
Cam atunci, țin minte că l-am întâlnit pe domnul Ghelberman, un fost vecin de al nostru și l-am întrebat politicos ce mai face.
Domnul Ghelberman mi-a răspuns foate amărât:
– Fac pe dracu în patru, totul îmi iese pe dos. Am depus actele pentru plecare și mi-a venit negativ. Mi-am făcut analiza pentru sifilis și mi-a venit pozitiv…
CRITICĂ CONSTRUCTIVĂ
Primesc uneori scrisori de la cititori cu sugestii, aprecieri, uneori cu idei sau complimente măgulitoare… Nu de mult am primit cea ce se cheamă o critică constructivă de la un cititor care îmi dorește, citez, numai binele. Dumnealui mă asigură că a citit majoritatea schițelor mele umoristice, le-a analizat din punct de vedere stilistic și estetic, dar și în contextul cultural existent. De acea, după părerea dânsului, se recomandă ceva mai multă seriozitate, abordarea subiectului cu responsabilitate și evitarea poantelor cu două înțelesuri care pot duce la interpretări greșite. Atât !
De ținut seamă… în orice caz.
FURTUL NU RENTEAZĂ
Era dimineața devreme și nu găseai nici un loc liber în autobuz. Pe un scaun, în spatele șoferului, ședea o doamnă elegantă, între două vârste, care ținea pe genunchi un pachet frumos împachetat, legat cu o panglică multicoloră. Și ce s-a întâmplat? Un tânăr care stătea de o vreme în picioare lângă șofer, dar și lângă ușă, la oprirea într-o stație, a smuls poachetul de pe genunchii femeii și a zbughit-o afară cu prețioasa pradă. Oamenii au strigat prindeți hoțul, vreo doi au coborât după el încercând zadarnic să-l prindă, toată lumea comenta agitată și indignată…
Și doamna? Cuprinsă de un râs nestăpânit se scutura pe scaun, de se cutremura întreaga ei făptura. Parcă dorind să explice ceva, nu găsea cuvintele, și continua să râdă în hohote. Când, în sfârșit, putu vorbi, ne explică motivul veseliei. Pachetul conținea… In fine, ea ducea la analiză produsul tubului ei digestiv și pentru că avea de parcurs câteva stații de tramvai, îl împachetase așa frumos. Și de ce râdea? Păi ea mai putea furniza material de laborator, pe când hoțul…
——————————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel