„Famam multi curant pauci conscienciam”. (Mulți se îngrijesc de faimă, puțini de conștiință.)
Publilio Siro, dramaturg roman
„Podul de piatră s-a dărâmat/ A venit apa și l-a luat/ Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai falnic și mai frumos!” (Cântec pentru copii mici și mari)
În săptămâna a doua de campanie electorală mi-am revăzut un fost coleg de serviciu. Sinceră să fiu, aveam să văd un om blazat, umilit prin abandonare, descumpănit de lipsa oricărei urme de considerație pentru întreaga sa activitate depusă la promovarea Cetății. Se poate spune că, în peisajul muzicii corale clujene, acest om de cultură a adus și încă aduce un suflu autentic de noutate, rezultat din simbioza polifoniei cu armonii de răscolitoare expresivitate, în care o vreme fusesem și eu o notă pe portativul coral clujean. De câtva timp, fusese transferat într-un loc deloc potrivit pregătirii și experienței sale. I-am propus o revedere față-n față, fiind practic vecini.
Privindu-i chipul maturizat nedrept de întâmplările profesionale din ultima vreme, am simțit aceeași emoție cu care mă primise în urmă cu 21 de ani, când am trecut pragul Casei Municipale de Cultură din Cluj-Napoca, ulterior devenită Casa de Cultură a muncipiului Cluj-Napoca.
Acum nu mai e nimic! Ca să fim mai exacți, acum totul e împrăștiat! Îi regăsești pe foștii angajați, câțiva aflați în prag de pensionare, la Clubul Pensionarilor din Mărăști, la Turnul Croitorilor și la instituția care practic a absorbit-o, numită Casino Centru de Cultură Urbană. Vestigiile existenței ei dăinuie doar pe site-ul Primăriei sub forma descrierii și ale enumerării trecutelor activități ale instituției.
Da, dragi clujeni!, vorbesc despre instituția unde puteai participa gratuit la seri de filme de artă, concerte corale, spectacole de teatru de păpuși și spectacole de teatru pentru și cu liceeni, concerte de jazz, întâlniri tematice cu personalități clujene, diverse festivaluri, multe cercuri – Cercul de arte platice, Cercul de artă fotografică, Cercul de esperanto -, târguri de oferte de educație… Doamne, când îmi amintesc ce forfotă era cândva! Așadar, Cluj-Napoca ocupă iarăși un loc fruntaș, de data această în desființarea uneia dintre tradiționalele și reprezentativele instituții pentru promovarea activității culturale de masă.
Ne-am reamintit de începutul meu stângaci de îndrăzneț… Da, am lucrat un deceniu ca referent în această instituție, rol care mi-a deschis ferestre aflate în poziții cheie, de unde am privit cu îndrăzneală. Începutul carierei mele… Am profitat de comunicarea pe Internet, în cel mai „ortodox” mod, drum care mi-a alimentat ambiția. Dialogul pe care l-am purtat cu oameni deosebiți (acum PRIETENI pe viață!), mi-a insuflat suficient carburant spiritual ca să îndrăznesc. Parcursul pe care mi-l pregăteam își avea seva în această instituție privită cu prea puțină socotință de mulți dintre noi.
Ei bine, aici, în instituția gândită de Carol al II-lea cu diferite funcțiuni, după socotința autorității publice locale, am cunoscut minți strălucite care se bucurau de o audiență selectă, deși seniorială. Este și motivul pentru care acum, când merg la Cluj, resimt un tip de emoție aparte, când mă reîntâlnesc cu foștii mei colegi. Îmi lipsește filosofia acelor ani care a însemnat, mai mult decât oricând, schimbări importante în modul meu de a privi viața, în special reflectate în discurs. Mi-a călăuzit preumblarea perspectiva pragmatistă a lui Rorty despre solidaritate și diferență culturală (și implicațiile acesteia asupra modului în care concepem azi politicile culturale pentru integrarea comunităților etnice, într-un oraș multicultural cum este Clujul).
Iată de ce sunt hotărâtă să redau identitatea Casei de Cultură a muncipiului Cluj-Napoca! Așa cum orizontul meu spiritual s-a îmbogățit considerabil datorită existenței acestei entități, doresc să ofer și clujenilor de azi, cu apetit cultural dar cu posibilități materiale mai reduse, șansa de a se împărtăși din adevărata și diversa cultură universală în care se integrează spiritualitatea României și, implicit, cea a Transilvaniei.
––––––-
Daniela GÎFU
Cluj- Napoca, 5 septembrie 2020