„Omul înţelept nu-şi calculează şansele. El îşi fixează ţelul şi apoi îl atinge” (Lao Tse)
„Inteligența nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi” (Berlot Brecht)
De când am acceptat să intru în această competiție electorală, au venit val vârtej peste mine zeci de întrebări cu privire la ce aș face dacă aș fi Primarul unui municipiu care a început să absoarbă tineri din toate regiunile țării. În calitate și de cadru universitar, am întâlnit, nu de puține ori, pe fondul unui vocabular îmbogățit cu regionalisme transilvănene, studenți înregimentați la Universitatea ieșeană, încântați și curioși, dintre care mulți aleg să piardă un an, dacă nu reușesc să se transfere în timpul anului universitar, și să migreze în anul următor în fosta capitală a Transilvaniei. Acest magnetism pe care-l are Clujul l-am resimițit și eu în urmă cu 23 de ani. De atunci, firește, acest aspect nu-l spun studenților, a trebuit să mă adaptez permanent și, credeți-mă!, nu e deloc ușor. Fiindcă Clujul nu înseamnă doar UNTOLD și TIFF. Clujul e un oraș cosmopolit care solicită un efort considerabil ca să poți trăi onorabil în el.
E drept, are și o poziție geografică motivantă, clima e mai blândă, oamenii mai cumpătați… De ce nu înțelegem că e vremea să ne „înfuriem” responsabil cu privire la dezvoltarea infrastructurii pe întreg teritoriul României? Mă gândesc la Tunisia, pe care am vizitat-o în urmă cu 10 ani, care într-un număr mic de ani a reușit să construiască – nota bene: cu forțe proprii și la o calitate perfectă – peste 500 km de autostradă, ceea ce înseamnă atragerea de investitori și un turism de invidiat.
DA, Clujul are potențial să devină un oraș inteligent (Engl. smart city) într-un timp oarecum motivant chiar și pentru seniori. Apare însă marele DAR… și nu e substantivul comun, ci conjuncția care atrage după sine revoltă…
Zilele trecute m-am plimbat (prin Cluj, desigur!) pe atât de promovata stradă inteligentă Molnar Piuariu, fiind foarte aproape de zona în care locuiesc. Mărturisesc faptul că am rămas dezamăgită. Am lucrat mult cu studenții mei la implementarea unor tehnologii care să dezvolte componenta inteligentă asupra unei entități, fie că e casă (Engl. smart house), sau muzeu (Engl. smart museum), sau stradă (Engl. smart street), sau oraș (Engl. smart city)… Iar ceea ce e acum acolo, e încă departe de a răspunde acestui deziderat.
În zilele noastre, evoluția tehnologiei este crucială pentru noi din varii motive, dar ea necesită timp și instruire. Vorbim, în fond, de realitatea augmentată (RA) care ocupă un loc de top în lista celor mai atractive tehnologii utilizate atât în industria jocurilor, cât și pentru aplicații care se bazează pe conceptul de software educațional aplicat, spre exemplu, în patrimoniul cultural. Câți dintre noi știu cine a fost Ioan Piuariu-Molnar?
Da, RA oferă o experiență unică tuturor, fiindcă înseamnă oportunități de petrecere a timpului liber. Să rămânem la exemplul unui muzeu inteligent care are drept scop atragerea oamenilor de toate vârstele să-l viziteze. Și să știți, dragi clujeni, tehnologiile RA pot transforma o vizită la un muzeu într-o experiență atractivă plină de amintiri memorabile. Practic, putem avea acces la informații (în orice format) despre o operă de artă sau creatorul acesteia etc.
Prin urmare, o stradă inteligentă presupune un efort mult mai mare, centrat mai ales pe siguranța cetățeanului, atragerea atenției asupra unor aspecte importante de luat în seamă (stiluri arhitecturale, clădiri care adăpostec instituții care merită vizitate etc.) și mai apoi asupra unor facilități minore de acces la Internet. Mă gândesc la senzori IoT (Internetul Lucrurilor – Engl. Internet of Things) de detectare a comportamentelor deviante sau la aplicații audio-video și 3D cu care pot fi ”deschise” anumite lucrări de pe această stradă, pentru a plonja într-o realitate augmentată.
––––––-
Daniela GÎFU
Cluj- Napoca, 28 august 2020