Nu se mai poate!!!…
Vom mai răbda puţin scrâşnind din dinţi
şi blestemând cu gura încleştată
această cruntă teamă vinovată
de faptul că suntem aşa cuminţi.
Dar când în deznădejdea ferecată,
într-un sfârşit, ne vom ieşi din minţi,
nici dacă aveţi maldăre de-arginţi
nu veţi scăpa de cuvenita plată.
Că mult prea des, râzând, v-aţi bătut joc
de creştineasca noastră bunătate
ce ne-a adus doar plâns şi nenoroc,
ca să vă fie faptele iertate
în clipa când, luând de ură foc,
destinul va urla: Nu se mai poate!!!…
Banal
Banal. Au spus-o alţii. De ce să mai repet?
Şi dacă-o fac ţes vorbe prăfuite.
Metaforele mele ştiu numai să irite
pe cel ce-acum e socotit poet.
Şi-apoi cotrobăi prea mult prin regret
vărsând întruna lacrimi nedorite.
Rimele mele, ritmul perfect sunt depăşite,
iar stilul clasic astăzi a fost uitat complet.
Rigoarea formei fixe, splendid zbor,
e-n ochii multor semeni ceva plictisitor.
Talentul e-un defect şi e-o prostie
să spun că numai ce e frumos este etern,
să cred că-adevărata şi marea poezie
doar cei aleşi în suflete o cern.
Sunt fericit
Sunt fericit. O nouă primăvară
în gândurile mele a zâmbit
şi sufletu-mi de ea se înfioară,
surâde în lumină-ntinerit.
S-a stins din ochii mei orice tristeţe
şi nu mă mai frământă niciun dor
de când cu bucurie dau bineţe
acestor ani ce curg din viitor.
Pline de drag speranţe mă-mpresoară
iar eu mă las de ele ispitit
trăind din plin a doua tinereţe.
Cu aripi noi şi mari m-avânt în zbor
ca din tării s-admir ce frumuseţe
au aceşti ani care în ei mă vor.
——————————
Anatol COVALI
București
23 februarie 2018
*În imagine, Anatol Covali în rolul Radames din opera Aida de Verdii în costumul dăruit de profesorul său de canto și interpretare, renumitul tenor Emil Marinescu, costum în care a cântat și în unele spectacole de la Opera Româna din București.