O FABULĂ
El, înalt, suplu şi drept
Aşa cum de fapt se cere
Care impunea respect,
Forţă şi încredere,
Ea crudă şi mlădioasă
Dornică să se înalţe,
Naivă şi languroasă
Numai vise şi speranţe,
Dusă de-un imbold ocult,
Luându-l drept un model,
Fără a cugeta prea mult
S-a ataşat strâns de el.
Coardă de vie cochetă
Purta o rochie verzuie,
Spre toamnă se făcea brunetă
Iar peste iarnă, maronie.
Dar în timp ce ea tot creşte
Înfloreşte şi dă roade,
Încet încet el putrezeşte
Se rupe cu ea şi cade.
Istorii triste nu îmi plac
Dar aşa a fost să fie
Idila dintre un arac
Şi coarda viţei de vie.
Morala
Când te-ataşezi de cineva
Cu drag şi-ncredere deplină
E bine de- a verifica
Dacă el are rădăcină.
––––––––––
Costache NĂSTASE
București
24 aprilie, 2018