Să ne amintim azi de poeta Mariana Gurza, „frumoasa doamnă întru Dumnezeu și umbră”.
Mariana a plecat înspre „steaua pe care-o prinsese mai demult și-o pitise după un nor” ca să-i apere aripile „de răceala nopților și de vuietul apelor”.
Aud parcă și acum bulgării de pământ lovindu-se de plecarea ei înspre o altă lume. I-am adus flori albe, flori împletite într-o cunună. Era o vreme cenușie, cu nori, așa cum și inima mea purta.
Au trecut patru ani de atunci, Mariana, dar mireasma sălciilor și a arinilor aplecați peste malurile Ierugii este aceeași, clopotele de la biserica din Ohaba în a cărei casă parohială ai crescut, bat la fel.
Ai fost prietena mea, ai fost criticul meu, ai fost cea care mi-a cerut să scriu iar.
Ai dăruit. Ai dăruit prietenie, ai dăruit iubire!
Au trecut patru ani, Mariana, și sufletul meu este o rugăciune, sufletul meu te plânge iar.
Dumnezeu să te odihnească în pacea și în lumina Lui!
Fie-ți veșnică amintirea în inima celor care te-au iubit!
*
CĂDEREA STELELOR
Trecerea timpului mă înfioară
nu știu de cine ar trebui să mă tem:
de tinerețea pierdută
sau de bătrânețe.
Încerc să zbor între cele două
apărându-mi aripile
de răceala nopților
și de vuietul apelor.
Căderea stelelor
o percep ca o scurgere
de clepsidră…
Din când în când,
mai prind câte-o stea
pitind-o după un nor
sperând
ca odată să o regăsesc…
**
AM RĂMAS ÎN LUMINĂ
Doamne, ce multă lumină
dai acestei lumi în agonie.
Şi însetatei de mine,
mi-au dat să beau din apa vie…
Când sângele a ţâşnit
ca într-un plâns,
m-ai purtat spre lumi necunoscute
ca să o iubesc şi mai tare pe-a mea.
În ea m-am întors, alăturea cu Tine
deasupra cu cerul înseninat.
Ocolisem moartea…
***
IUBITULE, VOI FI UMBRA TA
Eu încă mai sper
să am o plecare provizorie,
să mă pot întoarce
și să fiu tânăra femeie din vis.
Să-ți spun: Vezi, n-am murit,
n-am vrut să te las
singur cu umbra mea!
Cu toate că moartea
e doar un drum…
De-aceea,
eu n-am să mor niciodată
cu adevărat.
Totul e un simulacru
de moarte.
E doar șarada.
MARIANA GURZA
(din volumule: „Pe urmele lui Zenon”, Ed. Timpolis, 2012 și
„Dumnezeu și umbră”, Ed. Singur, 2016)
Autor: Adriana Popa