Ziduri
Zidurile nemiloase care mă strâng în brațe
zidurile acestea de ceață, de ape
sunt cele mai mari fericiri
primite vreodată,
la adăpostul lor ochii plânși
desăvârșesc lăuntrul
care poate avea
și totuși renunță la tot.
În focul tainei
inima ca o potcoavă de cal neîmblânzit
își încearcă norocul
dezvelind puțin câte puțin
din pielea pietrei
din îndărătnicia stâncii
din șirul de măști pe care-s nevoită să-l schimb zi de zi
după chipul și asemănarea tuturor.
Iubire – tu ai o singură vină
ești lacrimă de muritor.
sub zodia poeziei
nu e deloc ușoară lepădarea de sine
când strigătul sătul să înghită amărăciuni
se smulge cochiliei care-și vedea liniștită de drum
între un bolnav dezrădăcinat din răni
și o umbră domesticită de rugăciuni
se va naște ca o resemnare poetul
șansă sau neșansă e numele zodiei a fi
sub care va avea de ales între căderi și ambiții
mereu zgândărit de o iubire lipsă
Autor: Mihaela AIONESEI
La ceas aniversar, îi urăm poetei Mihaela Aionesei un sincer ,,La mulți ani”! Sănătate, inspirație și bucurii! (Echipa revistei Logos și Agape)