Într-un articol din 2010, publicat în numărul 45 al României literare, intitulat „Imposibila solidaritate”, spuneam la un moment dat: „Clasa politică de azi pare să fi pus pe fugă inteligenţia din ţara asta, să n-o incomodeze, să rămînă singură să guverneze peste o populaţie derutată, prostită, umilită, conformistă. Iar intelectualitatea română parcă aşteaptă să revină în actualitate momentele 1950 – 1960, cînd îţi bătea în uşă securistul să te înhaţe şi să te trimită la Canal. Acest fatalism acceptat cu seninătate, mioritic, ţine, oare, de laşitatea istorică a poporului nostru? Mai putem vorbi, aşadar, în istoria de azi, de un popor român? Sau am ajuns doar o populaţie care trăieşte la cote periculoase sub demnitate, la voia întîmplării, gata oricînd să-i re-propulseze în frunte pe aceiaşi călăi care îi stau în cîrcă de ani şi ani. Nu există solidaritate de breaslă, nici scriitoricească, nici în alt domeniu… Dacă un semen păţeşte ceva, e umilit sau batjocorit de autorităţi, pentru că are opinii, pentru că e vertical, ceilalţi din preajmă nu au reacţii ci îşi dau coate şi îşi spun cu glas şoptit: Ei, nu s-a descurcat!. Trăim în ţara în care nu talentele şi harul au căutare, ci doar descurcăreţii, şmecherii, tupeiştii, fanfaronii, gugumanii, guguştiucii, activiştii reşapaţi etc.”
Lucrurile sunt, evident, de nuanţat. În mai 2017, „politrucii” locali m-au executat, în acelaşi stil care i-a consacrat pe înaintaşii lor din anii 50. Nu o spun eu, reacţiile la demiterea mea, din spaţiul public, sunt „probe” („O destituire abuzivă; Cazul Alui Gheorghe“, semnat de magistratul Mihai Ciubotaru, ziarul „Ceahlăul”, 15/05/2017; „Faţa găunoasă a sistemului, rânjeşte din nou. Adrian Alui Gheorghe sau despre epurările din post-comunism” din The Epoch Time/ România; „Petiţie împotriva demiterii lui Adrian Alui Gheorghe”, iniţiată de Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România – AZIR; „Masacru“ la vîrful culturii instituţionale din Neamţ, de Ovidiu Şimonca, în „Observator cultural”; „Comunicatul Uniunii Scriitorilor din România” semnat de acad. Nicolae Manolescu etc. etc.).
Dar „mai marii zilei” nu fac lucrurile murdare sau prea murdare cu mîinile lor, folosesc „cozi de topor”. Aşa a fost şi în anii 50, aşa a fost şi mai înainte, oportunişti se găsesc pe toate drumurile, rezerva de ticăloşie a naţiei noastre pare inepuizabilă. În jungla noastră socială cresc cozile de topor pe orice creangă!
Á propos: cu mai mulți ani în urmă întîlnesc într-un birou al unui politician faimos un jurnalist din categoria mercenarilor, cu care nu prea îţi convenea să fii văzut. Îmi exprim mirarea şi oarecum dezaprobarea, iar politicianul îmi spune sec: „Sunt o mulţime de lucruri murdare pe lumea asta pe care nu le poţi face cu mîna ta, ai nevoie de indivizi de această teapă”. Cu aproape trei milenii în urmă, Esop vorbea despre ticăloasele „cozi de topor” care se pun în slujba mai marilor zilei. E de amintit şi fabula lui Grigore Alexandrescu, „Toporul şi pădurea”, o bijuterie literară despre netrebnicie şi netrebnici.
Dar să lăsăm cozile de topor din poveste şi să revenim „la concret”. Prin adresa nr. 5587 din 30.03.2017, preşedintele Consiliului judeţean Neamţ se adresează „Către Reprezentanţa Neamţ, Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România”, din care fac și eu parte, evident, pe care am și condus-o o vreme şi îi cere „domnului director Cristian Livescu”, critic şi istoric literar, să pună la dispoziţie specialişti, din „rezerva de cadre” a „reprezentanţei”, pentru evaluarea managerilor instituţiilor de cultură de la nivelul judeţului. Criticul și istoricul literar Cristian Livescu se execută chiar în aceeaşi zi şi face, prin adresa nr. 12 din partea „reprezentanţei” (în anexă) următoarele propuneri: la Centrul pentru Cultură „Carmen Saeculare” pe Cristian Livescu (comisia de evaluare) şi poetul şi publicistul Nicolae Sava, pensionar (pentru comisia de rezolvare a constestaţiilor); la Teatrul Tineretului pe prozatoarea Violeta Lăcătuşu, profesoară pensionară din Roman (comisia de evaluare) şi poetul Dorin Ploscaru, preot (comisia de rezolvare a contestaţiilor), la Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” pe Lucian Strochi, poet, prozator, dramaturg, profesor pensionar (comisia de evaluare) şi pe poetul Mihai Merticaru, profesor pensionar (comisia de soluționare a contestaţiilor).
O primă precizare: în entuziasmul său de propunător şi administrator de specialişti din orice domeniu, „domnul director Cristian Livescu” nici nu observă că unul dintre cei propuşi (nici) nu are studii superioare. Ei, dar dacă tot e vorba de o execuţie ca în anii `50, nu mai contează cine pe cine evaluează, cel care are pistolul în mînă dispune cum vrea el!
A doua precizare: anul trecut, la evaluarea precedentă, am avut aceeaşi „pleaşcă”, să îmi fie repartizat în comisie tot „specialistul” Lucian Strochi, în „viaţa civilă” acesta fiind profesor pensionar. Am contestat prezenţa lui în comisia de evaluare din două motive: nu era specialist în managementul bibliotecilor, conform cerințelor legale şi al doilea motiv, avem un conflict mai vechi, pe care nu îl detaliez acum…! Consiliul judeţean, prin semnătura preşedintelui de atunci, actuala senatoare PSD de Neamţ, Emilia Arcan, îl schimbă pe Strochi din comisie. Fac acelaşi lucru şi în acest an, contest prezenţa „specialistului” Strochi în comisia de evaluare, numai că de data asta Consiliul Judeţean Neamţ zice „niet” şi scriitorul Strochi rămîne să mă evalueze. Nu mai am altă cale de atac, mă prezint la evaluare. Scriitorul Strochi face „ce trebuie”, alături de alt „specialist”, Laurenţiu Amedeo Dulamă, vicepreşedinte la CJ şi îmi dau o notă cumulată de 6,89, care e mai puţin decît 7, care înseamnă demiterea directorului ca … incompetent. Pentru treaba asta „specialistul” Lucian Strochi primeşte 728 de lei, „respectiv 10 la % din îndemnizaţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ”, conform „contractului de prestări servicii” nr. 7069 din 21/04/2017 (în anexă).
Contest, fireşte, rezultatul evaluării, contest modalitatea de evaluare, contest modul de constituire a comisiei, toate nelegale etc.
La evaluările din anii precedenţi am primit nota 10 pentru 2013 şi 2014 şi 9, 21 pentru 2015 …!
Acum intră în competiţie specialiştii din rîndul doi, cei desemnaţi de criticul şi istoricul literar Cristian Livescu, pentru rezolvarea contestaţiilor. Pentru că, nu-i aşa?, cu asta trebuie să se ocupe un critic şi istoric literar! Numai că lucrurile nu merg aşa de uşor, de astă dată.
Poetul Mihai Merticaru renunţă la cei 728 de lei pe care i-ar fi primit ca membru în comisia de soluţionare a contestaţiilor şi se recuză. Dar criticul şi istoricul literar Cristian Livescu, prin adresa nr 18. din 5.05.2017 intervine rapid şi îl propune în locul poetului Mihai Merticaru pe poetul Cezar Ţucu, profesor (strălucit) de matematică, pensionar, fost multă vreme director al Școlii Generale din Tazlău, Neamț. Emoţia e mare, mai ales că poetul Cezar Ţucu se recuză şi el şi pierde … 728 de lei. Dar criticul şi istoricul literar Cristian Livescu rezistă şi scoate asul din mînecă: prozatorul Constantin Munteanu (Costache, în buletin), inginer, fizician, pensionar, bineînţeles. E şi o mică greşeală/ defecțiune în corespondenţa dintre criticul şi istoricul literar Cristian Livescu şi Consiliul Judeţean, pe Costache Munteanu îl propune tot în locul domnului Mihai Merticaru (vezi anexa), nu în locul domnului Cezar Ţucu, cum era firesc, în ordine. Era emoţionat, grăbit, miza era mare. Constantin (Costache) Munteanu a fost, de altfel, director al Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” în perioada 1988-1989, exact în perioada cînd în bibliotecă a fost adus, fiind cu domiciliul forţat la Piatra Neamţ, dizidentul Anton Uncu! Măcar lui Anton Uncu comuniștii i-au oferit un loc de muncă, mie „capitaliştii” de azi, nu!
Prozatorul Constantin Munteanu nu se recuză şi încheie iute, chiar în ziua „execuţiei finale”, contractul 8183 din 8.05.2017 şi primeşte 728 de lei. Pe merit, evident. În anexă putem admira autograful prozatorului (şi revoluţionarului!) Constantin Munteanu care semnează respingerea contestaţiei şi implicit demiterea mea.
Cîți bani a încasat criticul și istoricul literar Cristian Livescu pentru efortul de a propune şi răs-propune „specialişti” pentru „plutonul de execuţie”? Presupunem că tot 728 de lei, ca parte în comisia de evaluare de la Centrul „Carmen Saeculare”. Cum şi-au cheltuit banii astfel cîştigaţi Livescu, Strochi, Munteanu, în timp ce „confratele lor” de breaslă a rămas efectiv pe drumuri, fără niciun mijloc firesc de trai? Cîţi „arginţi” încap în 728 de lei? Nu mai stau să socotesc. Despre Iuda ştim cum şi-a cheltuit cei treizeci de arginţi …! Şi care i-a fost decontul conştiinţei!
Ah, „mînă sfinţită prin scris”, vorba lui Arghezi. „Sfinţită” prin scris de delațiuni? „Sfinţită” prin scris de execuţii publice? Doamne, fereşte!
Ah, cît de „umanişti” sunt artiştii!
noiembrie 2017
Adrian ALUI GHEORGHE / Doctor în Filologie din anul 2004 cu teza „Tinerețe fără bătrînețe și sentimentul tragic al timpului” (Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași)./ Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990 şi membru în Consiliul de Conducere al acestei uniuni în perioada 1996 – 2014. / Este membru al PEN Clubului Român din anul 1990 şi vicepreşedinte al PEN Clubului Român în perioada 2014- 2016;/ Director al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ în perioada 1992 – 1993;/ Director al Direcţiei pentru Cultură a judeţului Neamţ din anul 1995 pînă în anul 2000 şi din 2004 pînă în anul 2013;/ Director al Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” Neamţ din anul 2013;/ Co-fondator şi director al revistei de cultură „Antiteze” în perioada 1996 – 2007;/ Director al revistei de cultură, arte, atitudini „Conta”, din anul 2010; / membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România din anul 2012.
A primit Meritul Cultural în grad de Cavaler, grad A, în anul 2000 şi Meritul Cultural în grad de Ofiţer, grad A, în anul 2010 conferite de Preşedinţia României; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2001, pentru volumul de poezie „Îngerul căzut” şi în anul 2015 pentru romanul „Laika”; este cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ din anul 2005; a mai primit multe premii literare, între ele: Premiul Festivalului de literatură româno-canadian « Ronald Gasparic » (Iaşi, 2008); Premiul Naţional de Poezie „Poesis”, Satu Mare, octombrie, 2008; Premiul „Balcanica” al poeţilor din Balcani, Brăila, 2010; A mai primit Premiul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele: „Cîntece de îngropat pe cei vii” (1993), „Titanic şvaiţer. Momente şi schiţe” (1994), “Complicitate” (1998), “Goliath”(1999), “ România pe înţelesul tuturor “ (2004), pentru îngrijirea ediţiei “Carnete maro” (volumele I-IV) de Aurel Dumitraşcu (2006), pentru volumul de poezie „Paznicul ploii” (2010), pentru romanul „Urma” (2013); Premiul filialei Iaşi a USR pentru întreaga activitate, în anul 2013, la împlinirea vîrstei de 55 de ani; Premiul pentru Poezie al Revistei Convorbiri literare (2000), Premiul Revistei Ateneu, pentru poezie (2000), Premiul Salonului Internaţional de Carte de la Oradea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucovineni, Premiul Nichita Stănescu al Scriitorilor de Poezie de la Deseşti – Maramureş, pentru volumele Intimitatea absenţei (1992) şi Îngerul căzut (2001);
– A participat activ la evenimentele din decembrie 1989, a scris editorialul primului număr al ziarului „Ceahlăul” din 22 decembrie 1989, „După cea mai lungă noapte”, dar a refuzat titlul de revoluţionar şi avantajele sale
*
A efectuat mai multe stagii de management cultural şi politici culturale europene la Stockholm (1995, unde susţine comunicarea De la societăţile multiculturale spre o cultură unică, europeană susţinută în cadrul Conferinţei Internaţionale Dialog cultural în societăţi multiculturale) şi Varna (1999/ Bulgaria, unde susţine comunicarea Descentralizarea, o cale spre regăsirea identităţii comunitare); în anul 2012 participă la Congresul Scriitorilor Francofoni de la Alger, reprezentînd România, unde susţine o conferinţă pe tema „Autoficţiunea literară”, în anul 2013 face parte din grupul de scriitori care reprezintă România la Tîrgul Internaţional de Carte de la Frankfurt, alături de Nora Iuga, Nicolae Prelipceanu şi Florina Ilis iar în 2015 participă la Târgul Internaţional de Carte de la Belgrad, reprezentînd România alături de Eugen Simion, Răzvan Voncu, Ioana Pârvulescu; în anul 2017 reprezintă România la Tîrgul Internaţional de carte de la Ierusalim.
– Opera sa, poezie şi proză, a fost tradusă în antologii în limbile germană, franceză, rusă, engleză, sîrbă, slovacă, cehă, spaniolă, arabă, suedeză.
OPERA (selectiv)
Ceremonii insidioase (Junimea, Iaşi, 1985), Poeme în alb-negru (Junimea, Iaşi, 1987), Intimitatea absenţei (Junimea, 1992), Cântece de îngropat pe cei vii (Panteon, 1993), Fratele meu, străinul (Timpul, Iaşi, 1995), Titanic şvaiţer. Momente şi schiţe (Timpul, Iaşi, 1997), Supravieţuitorul şi alte poeme (Axa, Botoşani, 1997), Complicitate (Libra, Bucureşti, 1998), Goliath. Proză scurtă (Libra, Bucureşti, 1999), Îngerul căzut (Timpul, Iaşi, 2001), Autoexecuţia (Convorbiri literare, Iaşi, 2002), Bătrânul şi Marta. Un romanţ şi câteva povestiri (Cronica, Iaşi, 2002; ediţia a II-a, Paralela 45, Bucureşti, 2005), România pe înţelesul tuturor (Conta, Piatra-Neamţ, 2003), Îngerul căzut, ediţia a II-a, (Timpul, Iaşi, 2003); Gloria milei (Cartea Românească, Bucureşti, 2003), Ce rost are să trăieşti în România tranziţiei? (Compania, Bucureşti, 2004; eseu social-politic), Podul (Axa, Botoşani, 2004, teatru), Tinereţe fără bătrîneţe şi sentimentul tragic al timpului (eseu, Conta, Piatra-Neamţ, 2004; ediţia a II-a TipoMoldova, Iaşi, 2012), Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate (Conta, Piatra-Neamţ, 2005); Poezii alese, antologie (Conta, Piatra-Neamţ, 2006), Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă şi iubire (Conta, Piatra-Neamţ, 2006), Părintele Iustin Pârvu: daruri duhovniceşti, (Conta, Piatra-Neamţ, 2007; ediţia a II-a Eikon, Cluj-Napoca, 2011), Părintele Iustin Pârvu: o misiune românească şi creştină (Conta, Piatra-Neamţ, 2008), O dramă la vînătoare. Antologie de poezie (Paralela 45, Bucureşti, 2008), Frig, roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitraşcu (Conta, Piatra-Neamţ, 2008; ediţia a II-a 2014, Charmides, Bistriţa Năsăud), Iadul etic, iadul estetic (Timpul, Iaşi, 2008, conferinţe, studii, eseuri despre influenţa eticului asupra esteticului în societatea actuală), Paznicul ploii (Limes, Cluj-Napoca, 2010), Cucuta, antologie de poezie (TipoMoldova, Iaşi, 2011), Contribuţii la estetica umbrei (Tracus Arte, Bucureşti, 2012; eseuri, dialoguri, conferinţe), Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească, (Doxologia, Iaşi, 2013), Urma, roman (Cartea Românească, Bucureşti, 2013), Laika, roman (Cartea Românească, Bucureşti, 2014), Luna Zadar, roman (Cartea Românească, Bucureşti, 2016), Opera poetică (Paralela 45, Piteşti, 2016), Cîtă viaţă, atîta literatură, interviuri (Editura Junimea, Iaşi, 2016).