Dorel SCHOR: Radio Gibraltar

Strada principală din Gibraltar se numeşte Main Street, denumire care se traduce prin Strada principală. O mulţime de magazine de tot felul se află pe ambele părţi cale de câţiva kilometri şi turiştii, după ce au coborât de pe stâncă, au vizitat castelul Maurului, tunurile victoriene, bateriile de coastă, maimuţele domesticite şi chiar muzeul, turiştii deci îşi amintesc subit că timpul trece, nimeni nu rămâne să înopteze în Gibraltar, şi cumpărăturile fără taxe vamale se pot face numai, sau aproape numai, pe Main Street.

Foarte convenabile sunt cumpăturile făcute în Gibraltar… Indieni cu alură de aristocraţi, pakistanezi plebei, arabi cu plecăciuni adânci, negri cu accent de Oxford te îmbie să le calci pragul magazinului. Cele mai multe magazine vând aparatură electrică şi cosmetice scumpe. Evident, la preţuri ieftine…

M-am interesat de un aparat de radio cu casetă. Fiul unui maharadjah a urcat o scară îngustă şi a coborât, cu mâini de pianist, exact piesa care îmi trebuia mie. Putea prinde o mie de posturi, pe opt lungimi de undă, caseta se schimba automat, utiliza baterii de un volt jumate sau curent electric. De 110 sau de 220, un mic buton schimba instantaneu voltajul. Iar preţul era foarte tentant.

Maharadjahul junior a predat aparatul lui Brahmaputra în persoană. Acesta a plimbat acul pe scala radioului, sunetul era de o calitate uluitoare… Am întins mâna spre aparat.

– O clipă, mi-a spus divinitatea hindusă, dumneata vei primi unul absolut nou, încă neatins de vreun muritor!

Mi-a mulţumit pentru dolari şi mi-a dat restul corect în sterline… Imediat ce am trecut graniţa, pe furiş, am desfăcut cutia elegantă. Aparatul arăta fermecător în haina lui de ebonită. Acul se mişca uşor şi antena telescopică era supermobilă.

– Ai luat un chilipir, mi-au spus toţi cei patruzeci de turişti din autocar. Ştii cât te-ar fi costat la noi?

– La noi? a replicat altcineva, păi unde găseşti aşa ceva la noi?

Omul avea dreptate. La noi nu găseşti aşa ceva, mai ales că am descoperit că aparatului îi lipsea o găurică, un dispozitiv, o piesă, dracu mai ştie… Nu am găsit unde să întroduc firul, nu avea loc pentru baterii. Specialistul de „acasă”, pe care l-am consultat, mi-a mărturisit că încă nu văzuse aşa ceva…

– Nu cumva l-ai cumpărat în Gibraltar?

M-am jenat foarte mult, dar i-am spus că da.

– Atunci lasă, nu are rost să ne ocupăm… Bine că nu ţi-ai cumpărat un televizor, te costa mult mai mult şi era mai greu de cărat!!