Luni dimineață Moș Ion ne va întreba: ce am făcut?! De ce am rostit atâtea vorbe frumoase despre unionism, despre faptul că unica cale de ieșire din această sărăcie materială și spirituală este doar Reunirea cu România ca până la urmă unele din voturile noastre să se ducă direct la dușmanii unionismului – Dodon, Plahotniuc. Ce facem mai departe? Cum ne urmăm în continuare drumul eurounionist cu o guvernare care va scoate în afara legii Unionismul? Ne resemnăm cu sărăcia, cu corupţia, cu mafia?! Acum mai este timp de schimbat ceva. Luni va fi târziu, prea târziu. „Pe 25 februarie, Federația Rusă își mută hotarul pe Prut. Nu, nu este un titlu de roman sau film științifico-fantastic. Este o realitate pe care avem toate șansele să o trăim în urma alegerilor parlamentare care vor avea loc, în cel de-al doilea stat românesc, peste câteva zile” declara zilele trecute parlamentarul român C. Codreanu de la tribuna parlamentului României. Într-adevăr, nu sunt vorbe goale. Există pericolul major ca Rusia să-și atingă scopul mult jinduit în ultimii 28 de ani.
Se spune că politica este arta compromisului. În general așa este. În țările cu democrație veritabilă fracțiuni din diferite partide cu diferite ideologii până la urmă găsesc un compromis pentru a asigura o guvernare acceptabilă în folosul poporului. Revoluțiile permanente, or fi ele bune pentru ați demonstra supremația ideologică, dar sunt dezastruoase pentru economie, pentru omul de rând. Lucrul acesta îl înțeleg adevărații politicieni din democrațiile occidentale.
Dar nu și în politica basarabeană, în special, cea așa numită unionistă. Priveam în aceste ultime zile ale campaniei electorale talkshow-urile electorale ale candidaților pe circumscripții uninominale și pe cea națională. Într-o emisiune pe platou se aflau tocmai trei unioniști din patru participanți: V. Pavlicenco, I. Leașcenco și reprezentanta formațiunii „Antimafie”, care și ei se declară pentru Unirea cu România (în ceea ce nu cred chiar deloc, cunoscând trecutul politic al liderului ei traseistul S. Mocanu!). De ce această militantă unionistă V. Pavlicenco nu-și pune întrebarea dacă sunt unioniști, împărtășesc aceeași ideologie, de ce nu sunt împreună. De ce în permanență în alegeri ia sub un procent și continuă să se declare unică și cea mai mare unionistă. În democrațiile veritabile după primul eșec liderul partidului își dă demisia. De ce ea nu face acest lucru și doar tulbură apele în fiecare ciclu electoral. Pentru că nu e partid în sensul direct al cuvântului. Este un club de interese (personale).
În alte emisiuni televizate i-am observat cu satisfacție pe câțiva tineri unioniști – Vlad Bilețchi, Anatol Ursu și Ion Leașcenco, foarte bine pregătiți, foarte buni pentru o viitoare construcție unionistă, dar actualmente aflați în partide diferite. În una din ultimele emisiuni la TVR Moldova priveam cu satisfacție cum tinerii unioniști Vlad Bilețchi și Anatol Ursu își prezentau crezul unionist. Bravo! Tineri foarte bine pregătiți, căliți în mai multe acțiuni unioniste organizate de ei în ultimii cinci ani. Foarte buni pentru o viitoare construcție unionistă unică. Însă această euforie mi-a fost puțin umbrită de faptul că pe platou se aflau doi buni unioniști din două formațiuni unioniste diferite care, bravo lor, nu se atacau reciproc, însă de ce nu sunt împreună, într-un partid. Mi-am făcut o impresie proastă (dar cred că nu numai eu, în timpul emisiunii fiind contactat de câțiva prieteni care gândeau la fel) privind cum î-l atacau acești tineri pe colegul de platou, reprezentantul ACUM Chiril Moțpan, mult mai cumpătat, care încerca să-i convingă pe tineri că, în general ei au dreptate dar în situația dată ei nu fac altceva decât să toarne apă la moara lui Dodon și Plahotniuc. Mi s-a creat impresia (sper să greșesc!) că tinerii acționau din răzbunare pentru că anterior ar fi făcut anumiți pași pentru apropiere de Bloc și ar fi fost refuzați. Dacă a fost așa atunci aceasta este o scăpare a liderilor ACUM. Admit că ar fi avut loc aceste cazuri, inclusiv cazul când tinerii unioniști au fost alungați de la un miting al Platformei DA. Dar acum aceste acte de răzbunare sunt absolut inacceptabile pentru un politician.
Același lucru l-am observat și la Dorin Chirtoacă. Atâta speranță nutream în acest tânăr foarte bine pregătit și, sper, cu adevărate simțiri unioniste, dar comportamentul lui din această campanie electorală m-a dezamăgit complet. În primul rând s-a lansat în campanie electorală mult prea târziu (din cauza unchiului său!). S-a lansat într-un mod absolut inacceptabil pentru un politician, dezgolit, nereușind coalizarea tuturor unioniștilor într-un singur bloc, lăsându-i pe cei peste 30% de unioniști fără o opțiune clară unionistă în alegeri. S-a lăsat să fie condus de ranchiună, de simțul răzbunării, coborându-se până la nivelul unor discuții de la piață. O face mai mult din răzbunare pentru faptul că Blocul ACUM nu l-ar fi apreciat la justa lui valoare. În realitate însă a venit la Blocul ACUM mult prea târziu când practic nu se mai putea schimba nimic. Dar se știe că răzbunarea nu este o calitate bună pentru un politician.
De mult timp alegerile în acest colț de țară s-au transformat într-un circ. Majoritatea politicienilor, candidaților (în special de pe segmentul de dreapta) dau dovadă de un comportament tipic basarabean. „Nu trec eu dar nici el (ea) nu trece”, lansându-se cu hurta în alegeri, creând șanse reale la victorie dușmanilor neamului. Va mai amintiți cum M. Ghimpu tuna și fulgera cu unionismul lui că va face…, va drege…, iar în final a luat tocmai 1.8% în prezidențialele din a. 2016. Candidata PNL dna A. Can ne convingea că va câștiga alegerile la primăria Capitalei, împroșcându-i cu noroi pe toți cei care îi puteau fi aliați în activitatea ulterioară, ca în final să ia tocmai 0,17%. Și acum mulți au încurcat rampa alegerilor cu arena de circ. Te uiți la unii rătăciți agramați (gen Donică, Pascaru ș.a.) care se uită-n ochi și-ți declară că e sigur ca va câștiga, în realitate neavând nicio șansă. Îi privești pe alții foarte bine pregătiți, ar face față postului de președinte de țară, de premier, dar… Îi înțeleg perfect pe acești tineri (A. Ursu, V. Bilețchi, I. Leașcenco), care au folosit această rampă pentru a demonstra că sunt bine pregătiți. Au demonstrat. I-am văzut că pot face după alegeri o nouă construcție unionistă unificată pentru ca la următoarele alegeri să nu venim atât de prost pregătiți cum am venit acum. Dar… dacă nu vor însuși acum acest poate trist adevăr dar necesar că politica este arta compromisului și nu vor proceda ca adevărați politicieni de rang occidental, cum vor fi priviți de potențialii membri unioniști ai viitoarei construcții unioniste. Va fi un mare păcat dacă și acești tineri vor urma calea lui D. Chirtoacă, care dintr-un potențial unic candidat al dreptei la început s-a transformat într-un „ridicol unionist” de teapa dnei Pavlicenco.
Și atunci, noi, cei mulți dar…(vorba lui Lăpușneanu), ce facem? După alegeri va trebui să construim o nouă dreaptă. Acum ea practic nu există. Există doar niște așchii unioniste, unele într-adevăr cu unioniști veritabili, în special, organizațiile de tineret. Este foarte important să nu călcăm pe aceeași greblă cum am mai făcut-o în acești treizeci de ani. După marile trădări ale lui Iuda nr. 1 am construit o nouă dreaptă în frunte cu V. M;atei care însă nu a mers (tot din cauza liderului!). După dreapta lui Matei am construit o nouă dreaptă a lui Ghimpu care nu a mers nici ea (tot din cauza liderului!). După alegeri va trebui să purcedem la reconstruirea cardinală a dreptei fără foști lideri compromiși total. Acest lucru trebuie să-l facă acești atât de bine pregătiți tineri A. Ursu, V. Bilețchi, I. Leașcenco. Dar pentru aceasta trebuie să demonstreze că gândesc și procedează ca adevărați politicieni occidentali. În aceste ultime două zile mai au această șansă: să se așeze la masa de compromisuri și împreună cu alți candidați unioniști să salveze câteva circumscripții: nr. 14 (Telenești) cu dna Maria Ciobanu; nr. 15 (Călărași) cu dl excelența sa ambasador Igor Munteanu; nr. 16 (Ungheni) cu Octavian Țîcu; nr. 18 (Orhei) cu Valeriu Munteanu; nr. 21 (Criuleni) cu Lilian Carp; nr. 22 (Ialoveni) cu tânărul Anatolie Ursu; nr. 26 (Chișinău) cu excelența sa Iurie Reniță sau Vlad Bileșchi; nr. 32 (Chișinău) cu Mihai Popșoi sau Dorin Chirtoacă; nr. 33 (Chișinău) cu Andrei Năstase; nr. 35 (Căușeni) cu dl general Anton Gămurari; nr. 39 (Sărata Galbenă) cu dl Chiril Moțpan; nr. 42 (Cantemir) cu dl. Constantin Boeștean; nr. 43 (Cahul) cu dl. Ion Groza; nr. 50 (Vest Republica Moldova) cu dna Maia Sandu; nr. 51 (SUA, Canada) cu dl Dumitru Alaiba. Este absolut necesară utilizarea acestei arte a compromisurilor, inclusiv și de blocul electoral ACUM, pentru a evita confruntările fratricide între eurounioniști.
Nu avem acum o alta șansă de a rămâne măcar la suprafață, în plutire, pentru timpuri mai bune pentru unionism, decât să votăm acest Bloc ACUM care include foarte buni patrioți unioniști (Ion Iovcev, Valeriu Munteanu, Maria Ciobanu, Ion Deliu, Octavian Țîcu, Lilian Carp, dar si Maia Sandu, chiar dacă declară despre acest lucru mai puțin).
Să ne lumineze Dumnezeu mințile!
—————————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Basarabia
22 februarie 2019