Independența este un lucru sfânt, un lucru care îți oferă libertate în modul de a exista, de a întreprinde și a soluționa acțiuni după propria rațiune. Independența este de a trăi în libertate, fără a fi constrâns de-a admite fapte ce nu plac propriei personalități, dar mai ales, de a nu fi un sclav al clasei dominante care deseori îți poate neglija sau fura drepturile civile și nu numai. Conform acestor ipoteze, orice persoană fizică, orice comunitate socială își dorește independență și libertate în toate – în domeniul național, politic, economic, cultural. Potrivit acestora, nespus de mult și-a dorit independența și poporul român din Basarabia, care în anul 1991 și-a declarat suveranitatea națională față de uniunea statelor socialiste. A fost un eveniment crucial în viața poporului basarabean, dar și a altor state din lagărul comunist, care ulterior s-au bucurat de libertate în drepturi teritoriale, politice, juridice, civile etc. La rândul lor, toate s-au bucurat de faptul că suveranitatea statală a fiecăruia a fost recunoscută de aproape majoritatea țărilor de pe mapamond. Evenimente istorice onorabile care au permis mai multor popoare, inclusiv și poporului basarabean să-și instaureze un sistem politic și un sistem propriu de guvernare statală. Astfel, are loc o nouă realitate istorică și o nouă mișcare socială, unde poporul își asumă dreptul în a protesta și a-și proteja propriile valori naționale. Pe lângă toate acestea, situația socială nou formată nu este absolut deloc unitară între concetățeni, obiectivele fiind diverse între grupările etnice, aspirațiile fiind pline de neînțelegeri și provocări. Majoritatea populației băștinașe dorește nespus de mult reunirea cu România; o altă pătură socială pledează pentru divizarea Moldovei, aceasta fiind Transnistria și Găgăuzia, nemaivorbind de faptul că populația de etnie rusă pledează numai pentru orientarea către răsărit; iar o altă parte a populației militează pentru menținerea integrității în calitate de stat independent. Diverse păreri, multiple acțiuni, în rezultat, totul fiind în detrimentul populației băștinașe.
Din primii ani de independență statală cetățenii din societatea moldovenească s-au divizat în mai multe categorii sociale și politice, în cele din urmă, făcându-i să nu se mai înțeleagă între ei în limitele decenței. De la bun început s-a creat o divizare a societății care, în timp, a condus la neînțelegeri grave între mișcările politice, astfel societatea menținându-se într-o încordare continuă până în zilele de astăzi. După aproape trei decenii de independență statală situația a rămas aceeași, iar în ultimii ani starea socială a cetățenilor a devenit și mai gravă, cu insuccese fatale în toate domeniile de activitate. În toți acești ani au avut loc conflicte/ lupte armate (războiul din Transnistria – acțiuni violente în 2 noiembrie 1990, ulterior în decembrie 1991, însă din 2 martie 1992 este considerat oficial ca începutul acestui război); divizări de teritorii unde din anul 1994 Transnistria și Găgăuzia devenind oficial regiuni autonome în cadrul Moldovei (conform noii Constituții care a intrat în vigoare din 27 august 1994 s-a acordat autonomie Găgăuziei – regiune cu populație de etnie găgăuză, centrul fiind considerat orașul Comrat; și, respectiv, populației din partea stângă a Nistrului, aceasta fiind autoproclamata Republica Moldovenească Nistreană, cu centrul de administrare în orașul Tiraspol). Dacă în primii ani de independență poporul român din Basarabia s-a bucurat din plin de tezaurul culturii românești – limba română fiind stabilită drept limbă de stat, revenirea la grafia latină, imnul țării fiind „Deșteaptă-te, române!”, revenirea la tricolor și alte expresii naționale, atunci din 1994, cu venirea la putere a partidului agrarian, treptat totul a început să se dărâme. A fost anulat imnul țării „Deșteaptă-te, române!” și înlocuit cu „Limba noastră”, iar limba de stat devine „limba moldovenească”. Ulterior, din 4 aprilie 2001 la funcția de șef al statului devine liderul comuniștilor, respectiv, partidul comuniștilor revenind din nou la putere, iar în lunile premergătoare au loc vaste manifestații contra deciziei de introducere a limbii ruse ca a doua limbă de stat și ca obiect obligatoriu de studiu în școli. La acest capitol, indignarea poporului român basarabean a fost extrem de mare care, în rezultat, în urma manifestațiilor de amploare această decizie a fost anulată. Succesiv, prin incapacitatea clasei politice și de guvernare au loc schimbări și reforme inadecvate creșterii economice și dezvoltării sociale. În contextul dat, în primăvara anului 1995 tineretul studios și intelectualitatea basarabeană inițiază manifestări de amploare împotriva politicii de guvernare din domeniul educației, instruirii, culturii, economiei naționale, accentul forte fiind transpus pe statutul limbii de stat – de a fi limba română și nu limba moldovenească, însă această problemă a fost resoluționată de abea din decembrie 2013. Fiind un stat suveran tânăr, Republica Moldova din primii ani de independență se confruntă cu probleme economice, sociale, culturale, politice, dar, în același timp, și cu conflicte militare care, la rândul lor, s-au dramatizat cu mari pierderi de vieți omenești – războiul din Transnistria. Un alt eveniment crucial care va rămâne deosebit de marcat în istoria țării este și anul 2009, aprilie, atunci când rezultatele preliminare ale alegerilor din 5 aprilie 2009 nu au fost acceptate de către concetățeni, deoarece deja erau prevăzute comuniștilor în jurul de 50 la sută din voturi. Adecvat, au demarat proteste în centrul capitalei (mai mult de peste 50 mii persoane, conform sondajelor), acestea fiind cauzate de revendicări importante precum: proclamarea limbii române ca limbă oficială de stat, reintroducerea în școli a obiectului „Istoria românilor”, inițierea de noi alegeri. În urma acestor manifestații de amploare și-a pierdut viața o persoană, 270 persoane au fost rănite, iar actul original al Declarației de Independență, adoptat în 27 august 1991 de către Parlament, a fost ars în perioada acestor proteste ce au avut loc la Chișinău între 6 și 8 aprilie 2009. Revendicări, dezacorduri, conflicte de tot felul, poporul fiind mereu victima tuturor schimbărilor involitive.
Anii de independență (1991 – prezent) sunt marcați mai mult de evenimente negative, decât pozitive. Pe parcursul acestor ani țara a fost guvernată de cinci președinți de țară și trei președinți interimari, treisprezece prim-miniștri, cât despre partidele politice ele se prezintă astfel: 13 la număr în anul 1991, undeva 60 între anii 1998-2002, peste 30 în anii 2011-2014, 46 din 2016 – prezent; în linii generale, în anii de independență au fost în jurul la 80 de partide politice, care pe parcurs apăreau și, respectiv, dispăreau. Evenimente istorice și politice pline de sens (declarația de independență – 27 august 1991, R.Moldova devine membru al ONU (2 martie 1992) și membru al OSCE (30 ianuarie 1992), membru al Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare – 5 mai 1992, aderă la serviciile Bancii Mondiale – 28 iulie 1992, devine membru al Fondului Monetar Internațional – 12 august 1992, dobândește statutul de invitat special al Consiliului Europei – 5 februarie 1993, este admisă la adunarea parlamentară a Consiliului Europei, semnează acordul de colaborare și parteneriat cu UE – 1 iulie 1998, membru al organizației mondiale a comerțului – 8 mai 2001, liberalizarea regimului de vize cu UE – 28 aprilie 2014, altele), dar și fără sens, acțiuni ce au condus poporul la sărăcie, degradare și dezbinare absolută, argumentele fiind prezente prin indicii clasamentelor mondiale. Depopularea, exodul în masă a populației în afara țării este cauzat anume de ultimii factorii susmenționați, cel mai anevoios fiind corupția la nivel de stat și inechitatea socială nespus de vizibilă în societate – clasa politică de guvernământ activând după propriile necesități și aspirații, neavând niciun respect față de popor. Deci, anii de independență prezintă clasei dominante posibilități enorme de a se îmbogăți material din contul statului, totodată, oferindu-i posibilități reale în a-și poziționa starea socială destul de convenabil în cadrul țării (având acces la o viață plină de beneficii); pe când poporului i se oferă doar o existență insuportabilă. Odată cu obținerea independenței poporul român basarabean a crezut că, în sfârșit, și-a recăpătat libertatea multdorită, iar deșteptarea conștiinței către idea națională va fi o valoare supremă pentru fiecare cetățean al țării (cu precădere, în speranța că în cel mai apropiat timp va avea lor reunificarea cu patria-mamă, România), însă, după cum se vede, toate acestea au fost o dezamăgire enormă, deoarece clasa politică și de guvernare are alte interese. Evenimentele istorice de ultima oră demonstrează faptul că procesul de reîntregire cu neamul românesc se regăsește într-o dificultate enormă, ba chiar există posibilități reale ca acest proces să fie irealizabil pentru viitor, însă clasa politică basarabeană este destul de satisfăcută de acest lucru, după cum se prezintă prognozele.
Faptele demonstrează că succesele mișcării de eliberare națională a românilor basarabeni au fost de scurtă durată. Independența obținută a fost o dorință enormă/ supraenormă pentru românii basarabeni, însă realitatea ulterioară ne convinge prin argumente clare că de fapt totul ce s-a petrecut în timp a fost o luptă zadarnică, deoarece efectele anterioare ale comunismului sunt încă cu amprente/ rădăcini destul de adânci în conștiința concetățenilor, dar mai ales în conștiința clasei politice. Deci, în fond, independența este un lucru enorm de pozitiv în existența unei comunități umane, dar, în același timp, contează foarte mult cum sunt reglate și interpretate procesele sociale, politice, economice, culturale din interior și dacă acestea sunt fundamentate pe principii nobile, sincere, democratice care, la rândul lor, să fie favorabile pentru toți cetățenii acestei comunități. Însă, nici într-un caz nu se admite ca societatea cu statut de independență să promoveze doar răul, injustiția, iar clasa politică și de guvernare să fie adeptă doar unor interese particulare, astfel facând viața insuportabilă altora sau, mai bine zis, întregii societăți, cu regret, ceea ce se întâmplă în Moldova de astăzi. În acest caz ar urma să facem o analiză profundă sau macar superficială față de acele aspecte care dărâmă, în mod intenționat, tendințele românilor basarabeni, precum și existența civilizată a întregului popor. O situație ieșită din comun, cu consecințe grave pentru generația de astăzi și, respectiv, pentru generațiile în creștere/ viitoare. Situația actuală din cadrul societății moldave este teribilă, iar poporul este prostit și batjocorit în cel mai direct mod, acest lucru permițând clasei dominante de a manipula ușor masele. În cazul dat este vorba de ipocrizia clasei politice/ de guvernare care sfidează identitatea și personalitatea cetățeanului, cetățeanului român basarabean, astfel punând în evidență nivelul de cultură al omului-putere. Identic, au loc frecvent acțiuni prin intermediul cărora omul-putere din societatea moldavă recurge către diverse înșelătorii doar pentru a influența masele cât mai negativ și, totodată, de a le crea condiții cât mai necivilizate. Mecanismul este unul și anume: de a menține poporul în întuneric, în sărăcie, mizerie, degradare, discordie, fără a-i oferi posibilități în dezvoltarea umană, socială, economică, culturală. Totul se bazează pe o mentalitate redusă, lipsită de inteligență, plină de egoism, prin care politicianul/ guvernantul provoacă daune, deziluzii intereselor comunității, precum și intrigi/ neînțelegeri între concetățeni. Prin egoismul exagerat față de interesele personale, clasa politică și de guvernare actuală este pur și simplu orbită/ dominată de starea socială pe care o deține în stat. Clasa dominantă a societății moldave nu deslușește elementarul, nu deslușește esența lucrurilor, nu dă atenția cuvenită proceselor ce au loc în societate, proceselor ce ruinează complet societatea; nemaivorbind de faptul că ea ar urma să fie acea care să promoveze politica de reîntregire cu neamul românesc, în modul acesta soluționând criza actuală falimentară din toate domeniile de activitate publică, în cele din urmă, soluționând și dezideratele prioritare ale poporului român basarabean. Este nevoie de o altă mentalitate, de o gândire trează pentru omul puterii, în caz contrar, societatea basarabeană riscă să se piardă în negura vremii sau să revină din nou la tot ceea ce a avut până la anii 1990. Pentru a înțelege esența acestor fenomene este nevoie de timp, iar timpul, din păcate, este prea dur și nu oferă spațiul necesar pentru meditare. A fi independent înseamnă libertate, fără constrângeri, însă, cu regret, libertatea din societatea moldavă se află în condiții climaterice destul de neprielnice, existența omului în asemenea circumstanțe fiind o tortură, unde pur și simplu totul este o dezamăgire, o falsitate.
———————————-
Galina MARTEA
Olanda
11 noiembrie, 2018