Eleonora SCHIPOR: Frumoasa sărbătoare a hramului la Pătrăuții de Jos

În fiecare an, la 28 august, marcăm frumoasa sărbătoare Adormirea Maicii Domnului. La Pătrăuții de Jos această sărbătoare este deosebită, e hramul bisericii și al satului.

          În zorii zilei acesteia atât de importantă pentru noi, pătrăucenii, enoriașii bisericii Adormirea Maicii Domnului, dar și oaspeți veniți aproape din toate satele de pe Valea Siretului, dar și fiii satului adunați acasă cu prilejul sărbătorii, vin la sfânta liturghie oficiată de un mare sobor de preoți, ajutați de corul bisericesc și de membri comitetului bisericesc.

          În după amiaza zilei cu mic cu mare, toți vin la căminul cultural. Afară, pe scena din spatele edificiului cultural, frumos împodobită, are loc ceremonia festivă. Lucrătoarele căminului cultural pregătesc un frumos concert de sărbătoare. Ca întotdeauna cele trei grupuri de dansatori ai ansamblului popular MUGUREL, condus de coreograful Larisa Popescu-Chedic, directoarea căminului cultural și ajutată de conducătoarea artistică a căminului Natalia Balan, se prezintă la cel mai înalt nivel. Dansurile populare Hora, Sârba, Bătuta, Coasa, Bătrâneasca, costumația autentică a dansatorilor, dau un specific aparte sărbătorii în cauză.

          Anul acesta, ca și în anii precedenți, un mare număr de oaspeți ne-au onorat cu prezența lor. Fiecare dintre ei s-a referit, atunci când au vorbit pe scenă la microfon, la vrednicia pătrăucenilor, la buna pregătire a sărbătorii satului, la aportul adus de oamenii acestei străvechi localități în patrimoniul literaturii și culturii bucovinene.

          Anul acesta ne-au onorat cu prezența lor doamna Eleonora Moldovan, Consul General al Consulatului României la Cernăuți, domnul Ilie Popescu, doctor în științe filologice, președintele societății regionale Golgota, Cetățean de Onoare al satului, domnul Ion Popescu, primul deputat român în Parlamentul Ucrainei, președintele Comunității românești din Ucraina, membriu de Onoare al Consiliului Europei și Cetățean de Onoare al satului natal. Din partea Comunității românilor din Ucraina a fost prezentă și Secretara ei doamna Aurica Bojescu cu soțul Mihai Bojescu și domnul Petru Posteucă, membri activi ai acestei Comunități. De asemenea i-am avut ca oaspeț dragi pe inimoasa doamnă Doina Bojescu-Staric, redactor-șef al ziarului Concordia, ziaristă, poetă, pictoriță. A fost prezentă și doamna Felicia Toma, redactor la ziarul Zorile Bucovinei. A fotografiat alături de cele două ziariste, ceremonia respectivă, domnul Vladimir Acatrini, președintele Asociației Bibliotecarilor români din Bucovina. N-a lipsit nici vrednica doamnă Elena Nandriș, primarul satului Mahala, care a dat curs invitației noastre cu multă plăcere.

          Domnul Ilie Popescu a înmânat câteva diplome din partea Societății regionale Golgota, câtorva personalități ale satului pentru meritele aduse în diferite domenii, dar și pentru aportul adus la pregătirea sărbătorii satului. Diplome a înmânat și domnul primar Gheorghe Fedorean, sătenilor care au ajutat la pregătirea sărbătorii. Tot domnia sa a mulțumit tuturor oaspeților și săternilor pentru participare și i-a felicitat pe toți cu prilejul deosbitei sărbători. Aceleași cuvinte de laudă pentru săteni, oaspeți, dar și despre spiritualitatea acestul frumos sat bucovinean de la poalele Carpaților, au răsunat la microfon și din partea subsemnatei.

          În afară de dansurile vertiginoase ale ansamblului Mugurel, ne-au bucurat cu cântecele lor Cristina Velicico din Oprișeni, invitată de lucrătorii culturii, cât și consătenele noastre Daniela Grumeza și Cristina Ursulean.

          Atracționale, dansurile pentru tineri, voia bună și dispoziția de sărbătoare au îmbogîțit atmosfera de sărbătoare.

          Fie ca Maica Domnului, ocrotitoarea  satului nostru, să ne aibă în paza sa mereu. Iar noi pătrăucenii vă așteptăm și în anii următori cu drag la hramul satului Pătrăuții de Jos.

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord / Ucraina

29 august, 2018

Eleonora SCHIPOR: Frumoasa sărbătoare a satului Pătrăuții de Jos

Ziua de 28 august a fiecărui an este deosebită pentru satul Pătrăuții de Jos de pe Valea Siretului. E ziua satului, hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului, dar și hramul satului. E o zi deosebită pentru pătrăuceni. Cei care au avut ocazia să se afle măcar o singură dată la hramul pătrăucenilor rămân cu impresii frumoase.

            După oficierea serviciului divin la biserica locală, lumea se adună la căminul cultural. Felicitările, cuvântările, înmânarea diplomelor, menționarea evenimentelor ce au avut loc pe parcursul unui an, concertul de zile mari susținut de artiștii amatori ai satului, partea leului aparținând ansamblului de dansuri MUGUREL, ce activează deja de peste 14 ani la căminul cultural local, toate acestea dau un colorit aparte, o nuanță de sărbătoare deosebită, dar arată în fapte reale și vrednicia pătrăucenilor.

             Noi ne iubim satul natal. Nu degeaba despre satul Pătrăuții de Jos, oamenii lui vrednici și evenimentele de amploare s-au publicat până în prezent 14 cărți. Nu fără mândrie voi afirma că 10 dintre ele îmi aparțin chiar mie personal. Zeci de versuri, mai multe cântece, legende au fost publicate de-a lungul anilor în cele mai felurite publicații de câțiva dintre vrednicii mei săteni.         Iubesc mult satul meu natal,  și ca fiică a acestui sat i-am dedicat și eu pe parcursul anilor versuri care pe urmă au fost înserate pe paginile cărților mele proprii. Unul din aceste versuri vi-l propun atenției dumneavoastră dragi cititori.

                        Pătrăuții de Jos

            Floare albă de cireș,

            Floare de cais,

            Pătrăuții mei de Jos –

            Plai de paradis.

Verde-i frunza de fag,

Verde-i de alun,

Pătrăuții mei de Jos –

Scump meleag străbun.

                        Trandafir roșu-n ferești,

                        Trandafir înrourat,

                        Pătrăuții mei de Jos

                        Sat de neuitat.

Satul meu pitoresc,

Ești atât de frumos,

Noi cu drag te numim

Pătrăuții de Jos!

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord / Ucraina

August, 2018

Ioan Nicolae MUȘAT: Cinstim Centenarul Marii Uniri cu noi filiale ASCIOR în Bucovina și Basarabia, la Cernăuți, Soroca și Chișinău!

Comunicat ASCIOR

O nouă activitate întru cinstirea Centenarului Marii Uniri a asociației ASCIOR, cu o triplă deschidere de filiale în Bucovina și Basarabia printr-un maraton ce începe în zorii zilei de 06 sept 2018 când delegația ASCIOR pornește din Buzău către Cernăuți.

Pe 07 sept, ora 11 se deschide filiala ASCIOR-CERNĂUȚI, președinte fondator de filială este istoric drd Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni din Cernăuți, iar vicepreședintă de filială este dna prof. scriitor Eleonora Schipor,.

Pe 08 sept ora 15, deschiderea filialei ASCIOR-SOROCA al cărei președintă fondatoare este prof. Ana Bejan, fost prefect al raionului Soroca, pe 09 sept, ora 11, lansare de carte la filiala ASCIOR-ORHEI a cărei președintă fondatoare este prof. drd. scriitor Tatiana Croitor.

Luni, 10 sept, ora 11, la Chișinău, deschiderea filialei ASCIOR-CHIȘINĂU a cărei președintă fondatoare este prof. scriitor, redactor Diana Ciugureanu, președinta fondatoare a USELR, iar primvicepreședinte al filialei ASCIOR-CHIȘINĂU este filolog dr. Ștefan Sofronovici, vicepreședintă psiholog Diána Hristisean!

Componența cea mai probabilă a delegației naționale ASCIOR este:

*Pr. Prof. Dr. Gheorghe Chivu, vicepreședinte ASCIOR-București
*Ec.Dr. Angelica Stanciuloiu, director ASCIOR cu integrarea europeană, București,
*poet Olga Grigorov, președinta filialei ASCIOR-Tulcea,
*Dr. Maria Mihaela Stana, vicepreședinte ASCIOR-București,
*Jurnalist Cojocaru Eugen, vicepreședinte ASCIOR-Clij Napoca,
*Prof. Adriana Grigorescu, Brăila
*Prof. Dr. Marius Constantinescu, Buzău,
*Ing. Nicolae Mușat, președintele fondator ASCIOR

Bunul Dumnezeu să ne ajute în plinirea sarcinilor ASCIOR!

Membrii și simpatizanții ASCIOR sunt rugați să promoveze evenimentul!
ASCIOR pentru bucuriile omului!

Foto cu cele trei biserici de mănăstiri ce vor fi pe roll-up-urile filialelor nou înființate!

———————————

Președinte fondator ASCIOR

Ing. Ioan Nicolae MUȘAT

7 august, 2018

Eleonora SCHIPOR: Satul meu, vatră aleasă (instantaneu)

Diferite sunt căile vieții omului. Uneori cu urcușuri presărate cu flori, alteori cu coborâșuri pline de spini. Pe unul soarta îl leagă pentru totdeauna de baștină, pe altul îl duce departe peste mări și țări. Însă oriunde nu s-ar găsi, fiecare poartă dorul satului natal în inimă, în suflet.

…Și este un loc pe lume

Unde-i satul meu anume…

          Întorcându-te la baștină după o absență îndelungată, întotdeauna ești încercat de emoții puternice. Aici ai văzut lumina zilei, aici au rămas părinții dragi, rudele, prietenii, colegii de clasă, școală, joacă. Aici a rămas copilăria, dulcea ta copilărie.

Frunză verde măr rotat,

Multă lume am umblat.

Drumuri multe am avut,

Satul meu însă nu-l uit…

          Odată cu trecerea anilor se schimbă multe. Streașina casei părintești e parcă mai joasă, părul mamei e alb ca neaua, a crescut iarbă pe cărăruia de cândva, nucul de la poartă e azi un pom mare și rotat… Toate sunt aceleași, dar totuși altele. De amintirea lor te leagă ceva drag, scump, apropiat…

Satul meu, vatră aleasă,

Cât de bine e acasă.

Satul meu cu mândru nume

Îți port cântecul în lume…

          … A îmbătrânit moș Ion, s-a gârbovit mătușa Mărioara. Fetița cu cosițe lungi și ochi jucăuși din copilăria ta e acum o nevastă frumoasă, băiatul vecinilor cu care fugeai la săniuș e demult gospodar la casa sa.

Foaie verde foi de nuc,

Dorumi-i de-al meu sătuc.

De sătucul meu iubit,

Unde am copilărit.

Mi-i dor de sătenii mei

Fiind c-am crescut cu ei,

De păduri și de vâlcele

Și de chipul mamei mele.

De căsuța cu cerdac

Și de tatăl meu cel drag…

          Acasă pâinea-i mai gustoasă, apa de izvor e mai limpede, cerul e mai senin și viața e mai frumoasă. Aici e baștina. Este locul cel mai drag pe lume unde cineva mereu te așteaptă, cineva mereu se gândește la tine, cineva te petrece când iarăși pleci la drum. Iar atunci când ești departe dorul e atât de mare de sat, de cei dragi rămași la baștină…

Dac-aș fi în satul meu

Dorul n-ar fi așa de greu…

Dar m-am dus din sat departe

Și dorul de el mă arde…

          În tumultul marilor orașe, în inima pădurilor seculare, pe apă și pe uscat, omul poartă în adâncul sufletului un dor mereu nestins, o amintire plăcută care-i încălzește sufletul, îi alină tristețea, îi umezește ochii, îi taie răsuflarea uneori…

Satule, meleagul meu,

De tine mi-i dor mereu…

Și oriunde nu m-aș duce,

Dorul tot aici m-aduce.

          Câte poezii, cântece s-au scris și s-au compus despre sat în toate timpurile și în toate locurile. Ele s-au născut din dor și drag de baștină, sat, amintiri… Mai ales cele în stil popular s-au plăzmuit  din seva poporului, din înțelepciunea lui.

…Când m-apropii de-al meu sat

Cunosc cânii pe lătrat

Cunosc fetele cântând

Și flăcăii chiuind…

          Chiar și atunci când ești acasă, n-ai plecat nicăieri sau ai revenit din nou în satul tău dorul de el e la fel de mare.

          Satul de baștină! Mic sau mare, la margine de pădure sau în preajma orașului, cu căsuțe vechi de lemn sau noi și moderne, el a fost este și va fi al tău. Așa cum este ești dator să-l iubești căci aici ai venit pe lume, aici ai rostit cuvântul «Mamă», ai păscut văcuța pe imaș, ai mers la școală, ți-ai făcut primii prieteni, ai visat și te-ai îndrăgostit prima oară. De aici ți-ai croit drum în viață și de aici au pornit toate…

Satule, eu te iubesc

Și la tine mă gândesc.

Satule, mi-ai dat un nume

Mă mândresc cu el în lume…

          «Veșnicia s-a născut la sat» spunea Lucian Blaga. Ajungând om mare în lume nu trebuie să uiți de unde îți sunt rădăcinile. Oricine n-ai fi, cine n-ai deveni în viață, toate au pornit cândva de la satul natal, de la părinți, de la școala natală, de acolo – locul cel mai drag pe lume.

Doru-mi-i de satul meu

În care m-am născut eu.

Și mereu, mereu, mereu,

Mi-i tot dor de satul meu.

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord / Ucraina

7 iulie, 2018

Eleonora SCHIPOR: Lucica Dușceac, ca o floare între flori!

Mereu tânără, frumoasă, talentată, harnică, pricepută la toate celea. Anume așa poate fi caracterizată vrednica doamnă Lucica Dușceac din satul Cupca, de pe Valea Siretului. De peste două decenii și ceva altoiește micilor cupceni dragostea de limba și literatura maternă, dar le mai altoiește și dragostea de neam, baștină, cultură, tradiții, obiceiuri, credință, de toate bogățiile spirituale ale acestui neam de oameni vrednici, din această străveche localitate de români. Este mereu prinsă în iureșul tuturor evenimentelor legate de satul natal, de Bucovina dragă. Participă la evenimentele culturale ale localității de baștină, promovând și înmulțind valorile ei în permanență.

          Posedă o voce frumoasă, organizând cu elevii a căror dirigintă de clasă este, dar și cu alți elevi din școală măsuri educative legate de anumite sărbători, sau altele devenite tradiționale.

          Acasă este o gospodină harnică, are o minunată grădină cu flori. Este o fiică, soție și mamă bună pentru cei apropiați din famillie.

Acest început de Gustar vine în viața doamnei Lucica Dușceac cu o frumoasă sărbătoare. Doamna Lucica adaugă în buchetul vieții încă o floare jubiliară.

          La ceas jubiliar ea este felicitată cu multă dragoste și stimă de cele mai apropiate persoane – mama Vera, tatăl Vasile, fratele Roman, soțul Aurel, fiul Ionuț, socri, cumnați, veri, nepoți, nași, fini, prieteni, vecini și toate celelalte rude.

La aceste sincere felicitări se alătură întreg colectivul pedagogic al CIE Cupca, unde doamna Lucica este de peste 20 de ani profesoară de limba maternă, foștii și actualii elevi, părinții lor, toți sătenii.

          Stimată doamnă Lucica Dușceac! Primiți din partea noastră a tuturor cele mai sincere urări de bine, multă-multă sănătate, succese, bucurii depline, realizări și speranțe frumoase pe tot parcursul vieții.

          Să vă fie viața ca o floare

Ca o zi de sărbătoare,

La mulți ani să trăiți,

Buni, frumoși și fericiți!

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Bucovina de Nord / Ucraina

5 iulie, 2018

Eleonora SCHIPOR: Pentru credință și speranță

De câțiva ani practicăm acest lucru de folos pentru suflet – oraganizăm pelerinaje pe la locurile sfinte atât în Bucovina noastră, cât și în România. Este vorba de un grup de activiști ai satului nostru Pătrăuții de Jos, care ne adunăm împreună și plecăm de câteva ori pe an pe la locurile importante din patria istorică, dar și de pe meleagurile de baștină. Uneori ni se mai alătură și câte doi-trei doritori din alte localități.

          Zilele trecute am organizat din nou un asemenea pelerinaj de suflet. Primul popas l-am făcut ca de obicei la Sfânta Mănăstire Putna. Pentru prima oară am fost și în noua biserică unde se află moaștele celor cinci sfinți putneni – Iacob Putneanul, Arsenie Putneanul, Sila, Natan și Paisie. Ne-am închinat la moaștele lor, am asistat le slujba de dimineață, am vizitat muzeul mănăstirii. Din partea starețului, Arhimandritului Melchisedec, am primit în dar cărțile dedicate evenimentelor de la Fântâna Albă, ziare, reviste, buclete. Ne-am fotografiat și în fața complexului memorial dedicat evenimentelor de la Fântâna Albă ce se află la intrarea pe teritoriul mănăstirii.

La o altă mănăstire Sihăstria Putnei de asemenea ne-am închinat la moaștele celor trei sfinți ce aparțin nemijlocit de acest sfânt locaș – Sila, Natan și Paisie, iar de la Izvorul Tămăduirii celor trei sfinți am luat și apă sfințită.

          Am mai vizitat în pelerinajul nostru mănăstirile Sucevița, Moldovița, între ele ne-am oprit pentru un scurt popas și la vărful Palma, Voroneț, schitul Daniil Sihastrul.

Al doilea popas cu cazare și primire frumoasă l-am avut la pitoreasca mănăstire Doroteia, unde starețul, protosinghelul Iustin ne-a primit cu multă amabilitate. Am asistat la slujbele de seară, zi, la taina Sfântului Maslu. Aflându-se în vecinătatea unui pârâu, puntea ce desparte mănăstirea de locul de cazare a fost avariată din cauza inundațiilor ce au afectat nu demult România. Părintele stareț a făcut un gest minunat, a venit personal cu mașina și ne-a trecut pârâul să putem asista dimineața la citirea Sfântului Acatist al zilei respective. Îi mulțumim și pe această cale.

          După ce ne-am luat rămas bun de la călugării și slujitorii de aici am plecat spre orașul Suceava unde am vizitat și ne-am închinat la sfintele moaște la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, venind spre frontieră am trecut pe la mănăstirea Bogdana din Rădăuți. Peste tot am plătit slujbe, ne-am rugat pentru pace, sănătate, binele nostru, am procurat iconițe, acatiste, cărticele de rugăciuni, mir, am aprins lumînări, ne-am fotografiat spre amintire.

          Tot în acea zi l-am admirat puțin și pe vestitul nostru copământean Grigore Gherman care tocmai susținea un concert de toată frumusețea pe piața centrală a orașului Rădăuți, deoarece erau  și zilele orașului.

          Cu impresii de neuitat, cu sufletul încărcat de emoții pozitive, cu speranță și și credință ne-am întors la baștină. Sperăm că vom mai avea parte deasemenea momente în viață. Doamne ajută!

          Sincere mulțumiri aducem tuturor oamenilor cu suflet mare pe care i-am întâlnit în drumul pelerinajului nostru, cât și domnului președinte al societății de Cultură Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuți Vasile Bâcu, care ne-a ajutat în organizarea acestui pelerinaj. Asemena mulțumiri aducem și corpului diplomatic al Consulatului General al României la Cernăuți.

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Cernăuți, Bucovina de Nord / Ucraina

10 iulie, 2018

Eleonora SCHIPOR: Dor de Eminescu (versuri)

Eminescu e poetul

  

Mai presus de legea firii

Şi de viaţă în cuvânt,

Eminescu e Poetul –

Faimă, vis şi legământ.

 

Răsfoind a vieţii carte,

Scris e peste ani, deplin,

Eminescu e Poetul-

Doină, viaţă şi alin.

 

Colindând prin constelaţii

Pe al lacrimilor zbor,

Eminescu e Poetul-

Veşnicie, cânt şi dor.

 

Dăinuind peste milenii

Visul dorului de-un veac,

Eminescu e Poetul-

Crez, duminică şi leac.

 

Ne-am născut pe-aceste plaiuri

Înfrăţindu-ne-n destin,

Eminescu e Poetul-

Codru, stea şi dulce chin.

 

Tot urcând înspre înalturi

Cu el facem legământ,

Eminescu e Poetul-

Un Luceafăr dalb şi sfânt.

 

Două culori

 

Când pajiştea-i toată-n floare,

Se prind la piept mărţişoare-

Roş-albe, două culori,

Două blânde sărbători.

Albul e seninul zării:

Şi mărgeanu-nminunării,

Iar roşul văpaia este-a

Primăverii ce dă vestea

Că soseşte timpurie,

Pe-o coamă de vânt, zburlie.

Luna martie de- acum

Voioasă-a pornit la drum,

Cu muguri plesniţi şi soare

Şi cu mândre mărţişoare.

 

Cântecul privighetorii

 

Pe un ram cu stropi din soare

Cântă o privighetoare,

Graiul ei mi-i pas de case

Pe întinderi mătăsoase,

Doar cu greieri pornitori

Să se-ntreacă  la viori,

Bune ca însoţitoare

Pe la guri de mândră floare.

 

Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Dor de Eminescu (versuri)”

Eleonora SCHIPOR: Maria Motrescu-Popescu o adevărată fiică a Crasnei – In memoriam

Așa a vrut probabil soarta, ca cineva de pe Valea Siretului anume, să scrie despre vestita familie Motrescu de la Crasna. Am început să scriu despre această familie datorită poetului-martir, fratele lor Ilie Motrescu. Începând cu anul 2000 și până în prezent am publicat zeci de materiale în circa 20 de ziare, reviste, almanahuri, în mai multe limbi și din țări diferite. Pe urmă am tipărit și patru cărți dedicate lui Ilie Motrescu. Am contribuit nemijlocit la apariția cărților de versuri și folclor a lui Ilie Motrescu, mai mult chiar și la traducerea volumului de versuri Cântarea Carpaților în variantă ucraineană.

          Astfel am făcut cunoștință cu toți cei șase frați Motrescu (de toți au fost 8), cinci aflați în Crasna, iar cel mai mic în Basarabia. Împreună am participat, sau i-am invitat, la zeci de evenimente comemorative, prezentări de carte, legate de viața și opera celui care a fost Ilie Motrescu, poetul plaiurilor carpatine. Cel mai mult m-am atașat de unica și buna lor soră Maria, cu care am comunicat în toți acești ani.

          Viața își are legile ei nescrise și cam prea devreme, cam pe neașteptate au plecat în eternitate Ștefan, George, Nicolae. Despre Ștefan și Nicolae care au scris și publicat multe despre Crasna lor natală și oamenii vrednici de aici, am scos și câte o carte dedicată viații și operei lor.

          Având atâția frați talentați nu putea să nu scrie și buna lor soră, profesoara și promotoarea valorilor spirituale ale crăsnenilor Maria Motrescu-Popescu. Cu câțiva ani în urmă i-am ajutat să scoată de sub tipar cartea viețșii ei «Între vis și realitate». Proză, versuri, amintiri…

          Dar rămăsese de la talentatul ei frate Nicolae încă un manuscris despre folclorul, obiceiurile din Crasna. Cu câțiva ani în urmă mi l-a arătat, ba am și sistematizat câte ceva, rămânând cu gândul că va trebui publicat. Și iată la 10 ani de la trecerea în eternitate a vrednicului fiu al Crasnei Nicolae Motrescu, cu ajutorul bunului Dumnezeu, dar și moral și financiar al unor oameni de bună credință cartea «Crasna Bucovinei, folclor (3)» a văzut lumina tiparului. Visul bunei și neuitatei sale surori s-a împlinit. S-ar fi părut că de acuma totul va fi bine, iar harnica doamnă Maria va fi mulțumită ani de-a rândul. Cei drept la prezentarea cărții n-a putut fi prezentă din motive de sănătate, dar credeam că își va reveni, că e ceva trecător. N-a fost să fie așa. Soarta își are legile ei nescrise și nu se prea socoate cu doleanțele noastre.

          Vineri dimineața, pe 1 iunie, redactorul-șef al ziarului «Monitorul de Hliboca», Nicolae Șapcă, ziaristul care a semnat prefața cărții recent apărute a lui Nicolae Motrescu, iar soția sa, profesoara Marina Șapcă a lecturat această carte, m-a sunat și mi-a spus vestea tristă și neașteptată – Maria Motrescu-Popescu a încetat din viață.

          Am rămas surprinsă de vestea primită. Mă așteptam că vom discuta încă despre multe cu dumneaei, că ne vom întâlni încă la multe ceremonii, prezentări de carte.

          Doamna Maria participa cu plăcere la comemorarea și prezentările de carte ale fraților ei. A fost prezentă în ultimii ani la asemenea măsuri la bibliotecile și școlile din Crasna, Pătrăuții de Jos, Prisăcăreni, Cupca, dar și la Hliboca, Storojineț, Cernăuți. În centrul regional am organizat comemorarea lui Ilie Motrescu la sediul societății de cultură românească în numele lui Mihai Eminescu.  Peste tot vorbea cu emoții și durere despre trecerea lor prea degrabă din această lume, dar și cu mândria că au lăsat ceva în spiritualitatea acestui popor. Dăruia celor prezenți cărțile lor, sau cele dedicate lor.

          Toată viața a muncit ca învățătoare la clasele primare, învățând, instruind, educând la micii crăsneni dragostea de carte, dar și de muncă, tradiții, obiceiuri, datini, port, credință, grai… a avut și ore de limba maternă. A lucrat la gimnaziul din Crasna mulți ani la rând. A fost harnică, pricepută, înțeleaptă, mândră, demnă, talentată, așa cum îi stă bine unei vrednice fiice de crăsneni, oameni gospodari și de viță aleasă.  Împreună cu soțul Dumitru, bun gospodar din localitate a dat viață, a crescut și educat doi copii – fiica Ana și fiul Vasile. Fiica s-a căsătorit, trăiește și lucrează în Moldova, fiul și-a întemeiat familia la baștină  Se bucura mult de cei șase nepoți ai săi. Se mângâia cu cei doi frați ce-i mai rămăsese, Constantin (Tatinuț), fratele mai mare, vestit cojocar din Crasna, nașul ei de cununie, și Grigore, fratele geamăn a lui Nicolae, care de asemenea a rămas să trăiască în Moldova, unde a fost 15 ani primar, alți 15 director de școală, fiind și în prezent profesor de școală.

          Întotdeauna mi-a fost recunoscătoare că scriu despre familia ei, despre bunii ei frați. Că am publicat pe cont propriu cărțile dedicate lor. O mai onoram și pe ea cu câte un articol, fie la ziua de naștere, fie cu ocazia unei ceremonii. Mereu îmi spunea că nu merită, deși le merita pe deplin pe toate. Cum afirmă poetul și ziaristul Nicolae Șapcă în prefața cărții fratelui ei Nicolae Motrescu, dacă nu ar fi avut frații o asemenea soră, multe dintre lucrurile lor de valoare ar fi rămas necunoscute până azi. Bine spus.

          La 28 octombrie anul acesta ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Ne pregăteam s-o onorăm cum se cuvine, s-o invităm la câteva măsuri festive prin satele noastre. Acum o vom comemora. Ne pare rău că n-a ajuns această vârstă frumoasă.

          Maria Motrescu-Popescu a plecat spre zările albastrei ale Crasnei ei natale. Am condus-o pe ultimul drum, la acest început de Cireșar, alături de copiii ei, frații, nepoții, rudele mai apropiate sau îndepărtate, colegii, vecinii, prietenii, cunoscuții, foștii elevi… A plecat acolo sus la frații ei Vasile, George, Ștefan, Ilie, Nicolae, la părinții Ana și Ion, la soțul Dumitru.

Împreună vor veghea asupra celor ce au rămas pe acest pământ, și care nu-i vor uita, le vor păstra amintirea. A fost o adevărată fiică a baștinei, o crăsneancă, o româncă, un patriot al neamului, o profesoară și un om cu literă mare. Amintirea ei luminoasă va dăinui în inimile noastre. Dumnezeu s-o ierte!

————————–

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord

2 iunie, 2018

Eleonora SCHIPOR: Rămas bun Maria Motrescu-Popescu!

Azi, 2 iunie, am condus-o pe ultimul drum pe vrednica fiică a Crasnei, profesoara, scriitoarea și nu în ultimul rând, păstrătoarea comorilor spirituale ale crăsnenilor, sora vestiților frați patrioți și scriitori – Ilie, Ștefan, Nicolae Motrescu, cea care le-a păstrat memoria până la ultima suflare, i-a iubit și promovat în permanență – Maria Motrescu-Popescu.

A fost o doamnă demnă, mândră, curajoasă, cinstită, sinceră, adevărată tisă carpatină. A trăit, a luptat, a muncit, a creat, a ars până la ultima suflare și…a plecat. Repede și pe neașteptate. Rămâne pe veci în amintirea zecilor și sutelor de foști elevi pe care i-a instruit de-a lungul carierei sale pedagogice, a colegilor, a prietenilor, a rudelor, a celor doi copii ai săi Ana și Vasile, a nepoților, a fraților Constantin (Tatinuț) și Grigore, a tuturor rudelor, vecinilor, consătenilor a oamenilor de creație care au iubit-o și apreciat-o, au stimat-o și au prețuit-o.

Este autoarea cărții „Între vis și realitate”. Doar cu câteva zile înainte de plecarea ei spre alt tărâm am fost la gimnaziul din Crasna la lansarea cărții fratelui ei mai mic Nicolae Motrescu. A fost visul ei de reuși să scoată de sub tipar încă o carte începută de fratele ei drag despre Crasna lor natală. La 10 ani de la trecerea în neființă a celui care a fost un adevărat fiu al Crasnei, profesorul și scriitorul Nicolae Motrescu, cu ajutorul unor oameni de bună credință, visul i s-a împlinit. Deși n-a putut fi prezentă la ceremonia în cauză, s-a simțit fericită. A fost ultima ei scânteie de fericire din zbuciumata-i viață.

Acum a plecat acolo sus la ei, la frații săi – Vasile, George, Ștefan, Ilie, Nicolae, la părinții Ana și Ion, la soțul ei Dumitru. Nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm la bunul Dumnezeu și la Sfânta Fecioară Maria să-i așeze sufletul la loc curat, plin de verdeață, la odihna veșnică. Pe Pământ a lăsat o urmă neștearsă. O vom pomeni, o vom păstra-o în inimi și în memorie. Dumnezeu s-o ierte!

——————————–

Eleonora SCHIPOR

Bucovina de Nord, Ucraina

2 iunie, 2018

Primim din Bucovina de Nord – Sărbătoarea ultimului clopoțel școlar la CIE Cupca

O sărbătoare solemnă, dar și nostalgică. Mai ales pentru elevii clasei a XI-a care-și iau rămas bun de la școală și pentru care este ultimul careu școlar din viața lor de elevi.

            Puțini la număr, cu emoții în glas și nostalgie în suflet, conduși de neobosita lor dirigintă Lidia Gh. Olar, în proză, versuri, cântece, cei câțiva absolvenți și-au luat rămas bun de la cei 11 ani de școală, prima învățătoare, dirigintă, toți profesorii, colegii de școală…

            La careul solemn au vorbit cu emoții doamna directoare a CIE Cupca Maria Lazurca, primarul satului d. Aurel Alerguș. Sărbătoarea a fost binecuvântată de cei doi preoți ai bisericii locale Vasile și Ilie Cuciurean. Împreună cu doamna directoare am înmânat o serie de diplome celor mai buni elevi ai școlii care s-au evidențiat la mai multe olimpiezi, concursuri, festivaluri, de nivel raional și regional. Cupa, madaliile și felicitările le-am înmânat celor mai buni fotbaliști ai școlii (grupa mijlocie).

            Ne bucurăm că absolventul acestui an Alexandru Tarâța a obținut un loc de frunte la olimpiada regională de informatică (profesor – Ion Plevan) și este înscris în cartea de elită a elevilor raionului Hliboca.

            Înainte va fi atestarea finală de Stat,  practica, excursii, multe retrăiri, griji, bucurii… Pentru cei mai mulți înainte este vacanța mare cu surprizele ei.

            Le dorim tuturor succese, absolvenților Drum bun  în viață, celorlalți elevi vacanță plăcută și tuturor  numai bine și Doamne ajută!

                                Eleonora Schipor, pedagog-organizator la CIE Cupca