Te-am iubit
Te-am iubit şi ți-am dat tot
Ți-am dat până şi nimicul
Şi te-am pus lângă Hristos
Alintându-te prin gândul
Celei ce culege flori
Spre-a împodobi Pământul.
Unde ești?
Unde mă cauți ?
Sunt aici persist în timp
Cu un suflet , rupt în coate
Gol de orice anotimp.
Nu căta să judeci fapte
Că nu ştii a le-nțelege
Prin hățișul dintre astre
Nimeni n-are nicio lege.
Te-am iubit şi ți-am dat tot
M-ai încununat cu vise
Spre-a le-așterne-n porți de dor
Vise rupte-n nopți ucise.
Unde ești?
Unde mă cauți ?
Sunt aici , persist în timp
Cu un suflet rupt în coate
Gol de orice anotimp
Nu căta să judeci fapte
Că nu ştii a le-nțelege
Prin hățișul dintre astre
Nimeni n-are nicio lege.
Sărută-mă
Sărută-mă iubite, pe large bulevarde
Și îmi sărută mână, pornită-n mângâiere
Pe sufletul albastru, ce zace sub cocarde
Sau buzele ce-s arse de prea multă tăcere.
Sărută -mi părul negru, ce unduire alene
Și ochiul ce se-apleacă mai lin înspre culcare,
Și lacrima ce zace ascunsă printre gene
Și visele sihastre ce vin dintr-o splendoare.
Sărută-mă iubite, pe versuri din regrete,
Pe stările sinistre, ce doar mă scot din minte,
Pe rima poeziei când zace prin portrete,
Pe ritmul curs din aștri, din înălțimi prea-sfinte.
Sărută-mă iubite, pe un peron din gară
Și nu-ți așterne buza pe altă întrebare,
Pe sufletul ca neaua, desprins din grea povară
Pe murmurul speranței şi-o fă nemuritoare.
Sărută-mă iubite pe ropotul din noapte
Și fă acum să pară c-ar fi întâia oară,
Pe pomul din grădină , prins în cireșe coapte
Sărută-mă iubite , sarută-mă , pe-o vară .
Un sărut să-mi dai iubite
Un sărut să-mi dai iubite
Peste valuri spumegânde,
Sau mai multe, infinite
Să m-adun de pe niciunde.
Ne mai pierdem printre vise
Pe a mărilor spinare,
Din nemărginiri, închise,
Dintr-o viață trecătoare.
Să ne sprijinim pe Soare
Și pe stelele bătrâne ,
Ori pe floarea de cicoare
Ori pe dansuri de cadâne.
Din iubirea-mi dălțuită
Prin hotar de amăgire ,
Peste valuri scrijelită
În portret de amintire.
Iar sărutul tău, pe buze,
Vers de îl așternem sorții,
Scris în mare, pe meduze
Să îl poată duce morții.
Un sărut aşez pe ceartă
Dintr-o zi, mai deşirată,
Nopților cernite, poartă,
Din sărutul de odată.
Iar sărutul tău iubite
Dintre valuri spumegânde,
Peste alte, infinite,
Trupului de pe niciunde.
–––––––––––-
Emma POENARIU SERAFIN
6 iulie, 2018