CE-I FRUMOS – NU E SAVANT…!

 

a iubit – și El – odată – parcă-s mii de ani de-atunci…

Zânele – înmiresmate – însoțeau Feții – prin Lunci…

a iubit – și El – odată – iar în urmă – numai Fum :

degeaba privește Cerul : s-a închis – acolo – Drum…

 

unde-s Lebedele Verii ? – au zburat – cu Ea – spre Nori…

unde-s Inorogi și Stele ? – dar Izvoare ? – dară Sori ?

a venit un Viscol Strașnic – un Vârtej de Ceasuri Rele

măturând – în Cale – Zeii – abătând – din Bezne – Iele…

 

…acum El –  Bătrân ca Munții – zăvorăște-n Trup – Izvoare

Sufletu-și năpăstuiește – azvârlind – în Foc – o Floare…

dacă nu mai e-Amintirea – tragi nădejdi de Leac Târziu

 

ce ți-e scris în Cartea  Vieții – strâmb vibrează – sângeriu…

…Slovă după Slovă – Soarta Îl topește-n Pagini Albe

pe El l-a zdrobit Vecia… – …Ea e-un Dans de Îngeri-Salbe…

 

…cine vrea să-și uite viața – iscă duhori de Neant…

cine – -n Ceruri – Armonia și-o răsfață – Zeu Vagant

naște Cântec după Cântec : ce-i Frumos – nu e Savant…!

***

 

   …SURÂDE EA – VISÂNDU-SE – PAIAȚĂ – -NTRE FECIOARE

 

…surâde Ea – visându-se – Paiață – -ntre Fecioare

dar Inocența-i Cancerată-o dă de Gol : Grotescă…

Petală cu Petală – -și iau adio de la Ciot-de-Floare

Gesturi de Înger… – …și rămâne – ștearsă – doar o Frescă…

 

Vicii sapă la Izvoare : oarbă-i – stearpă – Valea Vieții :

demult  cheamă Înserarea – chircind Zeii Dimineții…

…dintr-o Divă-Arborescentă – abia Zvâcul de Cenușă

ține-i loc de Chip-Lumină – deschizând Lugubră Ușă…

 

…totu’ – -acuma – se târăște – zvârcolește

putrezește – fără preget… : doar Nimicul ce mai crește…

…o Femeie Dumnezee : -Acum duhnește – Veșted – a Morminte…

 

…Ea nu știe : se-oglindește – în orice – cu-Exasperată Luare-Aminte… :

”poate – oare – Marea-a fi Secată…?” – …cum vezi ! – chiar și Universul !

…când e Seară –vine Noaptea : tre’ să știi – să-ți strângi Soldații

să înfrunți – demn – Prăbușirea (…cum – al’dat’ – primeai Ovații…!) !

***

 

 

 

 

VINA DE A FI POET

 

Basm – Umor – Carte Deschisă : tot – FICȚIUNE !

cine-mi dă – de-un Ban – Amărăciune ? – …ori Minune ?

crudă – ne-ndurată-i lumea : potrivește-te cu ea !

altfel – vei rămâne doar Poet – căzut din Stea !

 

…am citit – nu doar Ceasloavele Deschise

ci am violat – prădalnic – Uși Închise…

Infractor-fără-de-Casă – m-am ferit de Închisoare

stând pitit – mereu – pe după Stele – după Soare…

 

…căci Minunile nu stau cu Ușa-Nchisă :

uite Flori – privește-Izvoare – și citește – -n șoaptă – Cartea Scrisă…

iar Amar îmi furnizează Cristul-Dumnezeu

 

Răstignitul – cu sau făr’ Certificat de Derbedeu !

…sunt – în felul meu – un Criminal Cinstit (…”Om de la Munte”…) :

mi-am scris Vina de a fi Poet : pe Palme – și pe Frunte !

***

 

ÎMI STRÂNG MULȚIMEA DE MORȚI

 

îmi strâng Mulțimea de

Morți – în

Vis

 

ce nu-ncape – trimit la

Antrepozitele de

vis-a-vis – în

Paradis

***

 

SCÂRBOASĂ LUME ! – CINE-A MINȚIT C-AȘ VREA SĂ MAI ÎNTÂRZII ?

 

Scârboasă Lume ! – cine-a mințit c-aș vrea să mai întârzii ?

mă spăl pe mâini cu Foc – mă șterg cu Gura Pânzii…

Cleiosul Aer mă sufocă – -mi dă Migrene :

nu mai vreau Hoit : un Duh – și două-trei Antene !

 

păcat de Munții Sfinți ! – …dar sunt așa departe…

și scad – pe zi ce trece – -n orișicare parte…

și ei intra-vor sub Pământ – ca și Pădurea…

când voi pleca – nu voi uita nici Floarea – nici Securea…

 

…mai e Femeia ! – Doagă duhnind – Celest ! – a Smoală

pe care Dumnezeu iscat-o-a : din Capac de Oală

făcutu-i-a lu’-Adam – Capacul de Coșciug !

 

…să nu-i vâri Demiurgului – în nară – un Belciug ?

…cu-așa Siniștri Făcători de Lume

voi cere – -imperios ! – o Nouă Cheie : SINGUR clădesc Sălaș-de-Glume !

***

 

FOST-A-AICI SĂLAȘ DE CAI

 

fost-a-aici Sălaș de Cai

acu-i – pentru mine – Rai !

Lumina nu-i din Femeie

ci-i din Duh și din Curmeie…!

altfel – de Amar ai parte

și nimic nu te desparte…

 

Hriste ! – ai împlut Hogeagul

se-ncălzește și Moșneagul

Nouă Rază-ncepe Veacul… :

ba chiar Moșu-ntinerește

și vă spune – iar – Poveste !

 

o Poveste cu Bărbați

Oșteni de la Șapte Frați :

dau Năcazul de Pământ

cheamă Duh cu Jurământ !

 

nu Femeie – nu Descânt

nu-amăgiri și nu Mormânt

ci – din Sori – Cântec de Flori

din Luni – Colinzi de Ninsori…

***

 

CINE ȘI DE CE SĂ MĂ FI BLESTEMAT

 

cine și de ce să mă fi blestemat

să nu mor la ceas de seară – potrivit ?

cine și-mpotriva cui s-a-nnourat

Duhul Nopții să oprească din plivit ?

 

eu sunt Negura Munților – Ornicul Florilor

și răzbesc cu voie-ori fără voie – la Zeul Ploilor

eu sunt Fiu Pădurilor – Bufnița și Mâinele

pe mine mă iubesc – în Agonie – toate Zânele…

 

nu mai blestemați – să nu vi se-ntoarcă Blestemul

numai mie Ceasurile-mi mor ! – …tot Haremul !

…iar eu mor – spre-a fi Nemuritor ! – Neînvinsul

 

Cel pe care-l caută – prin Eoni – Necuprinsul !

…Izvoarele nu se-ntreabă – SE CÂNTĂ :

Ele – de mult – s-au luat – cu Dumnezeu – la Trântă !

***

LUNA – DE CÂND UMBLĂ PE PĂMÂNT – DESCULȚĂ

 

Luna – de când umblă pe

Pământ – desculță – și pășește peste

Munți – Pietre și Cetăți – peste

Suflete Scrumite – Ornice Sparte și Cochilii

Marine… – …Picioarele Ei – Cele de

Lumină Albă – au început să

sângereze – iar Degetele Picioarelor Ei – să

facă Bătături – unele tot mai

înalte – altele – tot mai

scobite…

 

în Bătătura  de la Degetul

Mic – al Piciorului

Stâng – Lunar – m-am

furișat – m-am

scufundat eu – și

de acolo – din Adâncul

Dureroasei Bătături

Selenare – cânt și vă

povestesc – toate câte le-am

cântat și povestit – de la

Începutul Lumii…

 

…nimeni nu mă

bagă în seamă – nici cât pe-n sărman

Greiere Pribeag – dar

eu nu mă las – eu îmi

cânt Poveștile și-mi

povestesc Cântecele – până când

Luna se va sui – Regină

Deplină – înapoi pe

Cer – întru

Desăvârșirea Senină…

***

 

SFÂNTUL SFINX

 

fiecare Por de Zid – al

Camerei mele – explodează

Solemn – aproape

Ritualic – dar – totodată – Grăbit și

Implacabil – Înnebunitor de

Răpăitor – cu

Împușcături și

Oribile Detonări – Otrăvite de

Timp – încât

simt că – de voi mai gândi un

singur Gând  –  va trebui să

alerg – ca-n Vis – cu iuțeala

Viscolului și-a

Supremului Păcat – s-alerg – debusolat – prin

mine și să m-aplec – în Fugă (ca prin

Tranșee – pe Front…) – să nu ajung a fi

cumva – Victima Propriilor

Schije de Gânduri

 

fiecare Por din

Zidurile Camerei mele – îmi

întoarce – acum – sub Formă de

Țăndări și

Schije – Rafale de

Mitralii – Gânduri trimise

inconștient – de mine

spre Pereți – timp de mii de

Ani – timp de mii de

Ere… : până acum – Porii

Zidurilor Camerei mele – își târau

Rănile Stelare – făcute de

Gândurile mele – ca pe niște

Gândaci Diformi și

Enormi – Gândaci molfăind – între

Mandibule Amenințătoare – Otrăvuri

Letale… – …da – se târau – în

jurul meu – deasupra mea – sau

atârnau – periculos – ca niște Țurțuri de

Scrum și

Cenușă – dar acum : GATA!

…gata cu

Toleranța : EXPLODEAZĂ ! – …totul

în jurul meu – deasupra

mea – Împușcă și

EXPLODEAZĂ…

 

îmi explodează drept

în Față – tocmai Armamentul pe care

eu li l-am oferit – de

Mii de Ani – de Mii de

Ere… : Explozia Sângelui

Proaspăt – din

Gânduri Milenare – ale unui Om

Pitit – Chircit – într-o

INEXPLICABILĂ

SECUNDĂ…

 

…nu mai rezistă – Porii de Zid ai

Camerei mele – nu mai rezistă

nicicum – să mai

trimit – spre ele

Cometele – Supernovele

Gândurilor mele – Gândurilor

Tragicului Amurg – al

Omului din

Lună… – …Omul pogorât din

Lună – drept între

Jocurile Liniștii

Zidurilor unei Case de

Om Normal și

Neînarmat cu

Moarte… : el – Omul din

Lună – Letalul Om din

Lună – Gânditorul Om din

Lună – care a conlocuit cu

ele – dar mult prea

mult – și mult prea

intens – și

mult prea lăbărțat de

Intim – ca acum

ele – să considere

Absurd – a nu

riposta – cu Foc și

Explozii Perseverente – cu Foc și

Sânge – închegat

Sânge… – …tulbure și

tulburător – până la

demență – MILENAR VINOVAT

SÂNGE…

 

…Sânge – în care se simte

pregnant – înnebunitor de

expresiv (ca-ntr-un

Cosmic Bocet – ca-ntr-un Fascinant

Cântec de

Moarte  – de pe

Lună…!) – Miros de Praf de

Pușcă – și Miros de

Apostoli – dar și de

Veste Bună…

 

…m-am retras după

Alte Ziduri – Proaspete – precum

Dimineața Cea

Adevărată – m-am retras și

IARĂȘI NĂSCUT – după

alte Cărți – după alte

Izvoare – după alte

Evanghelii…

 

…și – dintr-odată – eu nu mai sunt – și – deci

nu mai există nici

Furibundele Riposte – Împușcătoare și

Explozive – ale

Vechilor mele

Ruine – ale

Vechilor mele

Ziduri – prăfuite cu Praful de

Foc și de

Lună – al

Gândurilor : a rămas – singur și

Gigantic – Curat și

Gigantic – doar

EL !

 

Sfântul Sfinx…

***

 

ORICARE MURMURARE-CÂNTEC A-MBRĂCAT PETALE

 

să treci prin Rai ? – să treci prin Iad ? – atâta doar ?

când Munți – Câmpìi – Păduri – Izvoare-ți sunt…Budoàr ?

n-a fost și nici va fi vreun Zeu – să-aducă-atâta Sărăcie :

NOI n-avem Minți : Safir n-am copt – aici – sub Scăfârlìe…!

 

haide  și-alungă – Timp și Umbre –  dimpreun’ cu mine – Frate

cutreierând și Cartea – și Vulcànii – -n Deplină Libertate

cântând cu Greierii deolaltă – alunecând – pe Cer – cu Lebedele-Zâne

încât Călătoria noastră s-aibă și-AZI – dar – mai cu seamă : MÂNE !

 

…cât de târziu – s-aprindem – pe-unde trecem – Bal de Focuri

făr’ să-ntrebăm – re-aprindem – astfel – Stelele – în Jocuri…!

veniți cu noi – Frați Sfinți – prin Ceruri Neumblate

 

și hoinăriți – cu Aripi Translucide – pe Câmpii Ninși : SENINĂTATE !

…atâtea-s de văzut – tu – Coborâtule din Hărți Astrale

încât oricare Murmurare-CÂNTEC a-mbrăcat Petale !

***

 

CASA LUI

                       lui Vincent van Gogh

 

Casa lui e Cerul – cu Stele-Explodate

Casa lui sunt Vulcanii – sunt Primăverile – cu Flori Detonate

Casa lui e-oriunde nu-s Case de Oameni – ci-Aureole de Sfinți

Casa lui sunt îndelungi Buciumările – din Părinți în Părinți…

 

Casa lui e PRETUTINDENI – unde Dumnezeu îl strânge la Pieptu-i pe OM

ca FRATE SUBLIM – ÎNSÂNGERAT CERȘETOR – chiar ATOM…

Casa lui e-n Soarele-Floare – acolo unde  DOARE – cel mai turbat și fără-ncetare…

Casa lui e Noul Pământ – unde Grădinile se pleacă sub Înfloritor Jurământ…

 

…nu  întreba de el – ci călătorește prin MIRUL SAFIR !

…nu întreba de el : oriunde vei afla Gazdă – lui îi vei fi Musafir !

…nu întreba de Continua Înflorire-n EXPLOZII :

 

el este CĂLĂUZA FOCULUI  – dar și PAHARNIC DE-AMBROZII..

…Filfizoana Minte las-o la Poartă – când vii în Cosmosul-Ospeție :

pune-ți pe Cap – COROANĂ DE-ASTRAL CERȘETOR – ca totul – în Rânduială Sfântă – pentru Vecie – SĂ FIE !

***

 

MI-AI VORBIT

 

mi-ai vorbit de-un Pelerinaj la Mânăstirea-din-Stele – de-o Călătorie Solitară – prin Câmpii de Argint

pe la Zimbri și Crai – pe la toți ce s-au rugat și-au venit…

mi-ai vorbit despre Mari Lacuri – unde Ape nu mint

mi-ai vorbit despre Măiestria de-a deveni Pasăre cu Grai

m-ai trecut prin Tulpinile a Mii de Crini – prin Sfânta Roură – prin Rai…

 

dar vorba ta a căzut împușcată – și Azi – și Ieri

pentru că – înainte de-a-ți termina Povestea – năvăliră Păsări de Seri…

am mușcat – și eu – Țărâna : nu-i De Cea Bună – -i numai Nisip :

pe-aici s-au îngropat Mii de Mări Selenare – iar mie – ca Vechi Matroz – mi-a venit să țip…

 

…de ce n-ai scos Bufnițele – la Plimbare ?

măcar aveam asigurată o Noapte – fiecare…

de ce nu dăruiești Cornuri de Lună ?

măcar am învăța diferența – între Zâna Cea Rea și Zâna Cea Bună…

…așa – Caracatițele vin și pleacă – nestingherite – prin Umbre de Sticlă – prin Amintirea Străbună…

 

…așa – trebuie să VISĂM – fiecare pe Țărmul lui

să ne ghemuim și să ne trăim viețile NUMAI în Vis – ca-n Pântecul Mamei Oricui

să ne întreținem –  în Saloane Băloase – cu Fioroșii Gargui…

…vom rămâne – curând – fără de Slovă și Grai

ni se va lua – de la Gură – până și Ultimul Nai :

în loc de Sfinte Mânuri și Piept – ni s-aleg Fulger și Cui

dar – presimt : în următoarele Veștede Ceasuri – vom afla că nu se petrece – niciunde – nicicând – Răstignirea nimănui…

 

…am rămas – Părăsiți și Orbi – pe-al Lumii Ruinat Grui…

fără Timp – fără Rost – fără Candelă – fără-a mai avea ce – cui – unde SĂ SPUI…

 

…pe Malurile Râpei spre Lumină – măcar acum – TĂCEȚI !

noi Îl așteptăm – totuși – pe Învietorul de Săgeți

cari va șterge din TERFELOG niște Vieți – pentru a face posibil de respirat – FĂRĂ NUMĂR SAFIRE-DIMINEȚI…

dar noi nu mai scriem Cuvânt pe Pământ

căci noi așteptăm și un Nou Legământ

Întrutotul Biruitor – Întrutotul SFÂNT !

***

 

DOINĂ DE TAINĂ

 

Candelă de Rugăciuni

Plinesc Stele de Minuni

Stalagmite de Izvoară

păzesc  Taina ce Omoară…

 

Munte-de-Tămâie :

zboară – Ciocârlie !

 

…râzi și plângi – Oame Sărace

căci Veșmânt de-AICI nu-ți place :

ACOLO – însă – nu-i Jale :

îmbraci Straie-de-Petale

iar pe Cap îți ții

Nimburi Străvezii

Cununi Purpurii :

 

Cunună de Foc

Hristul – la Mijloc !

***

 

CÂNTEC BARBAR

 

ineluctabile luxații de Lumină

șontorogite cârje de vermină !

ăsta-i Adevăratul Început de Lume

nu Mii Versete – pline de Minciune :

va ține-așa… – …pierzându-se-ntre Dune…

 

Șacal Mârșav ! – duhnești Zeamă de Stârvuri

secat-a-n Lume tot ce are Vârfuri…

și – în definitiv – ne merităm ”parfumul”

căci urmăm Iudei – neabătut – Drumul !

 

o Gâlmă ni s-a-umflat – în loc de Cap

un Sac de Flatulații : Suflet de Casap…

și – înmulțind – spre Stele – -orice nimicnicie

 

s-a sinucis – în Lună – Biata Ciocârlie…

…refuz să cânt  – în Stihuri – CATASTROFA :

aștept ca Îngerii să-și renoveze Strofa !

***

 

SAR DIN LUME-N ALTĂ LUME

 

sar din Lume – -n Altă Lume

unde se pot face Glume :

Altă Lume – făr’ Noroaie

fără Zăpadă cu Zoaie

făr’ Prostie – doar Lumină

nu s-orbești : Rază Senină…

 

nu mă credeți – încercați :

nu ucideți – nu trădați

nu furați și nu-nșelați

iubiți și Spinii Savanți…

 

de umblă vreun Cerșetor

de Hristos fie-vă Dor…

Bolnavul de zace-n Prag

e Hristos – Roua-de-Drag…

 

…și de te-ntâlnești – în Zori

cu-o Ceată de Trecători

strânge-i – câte pe-un’ – la Piept

(…căci îți este Frate Drept…!)

 

…privește la Munți și Stele

nu la Spartele Ulcele

privește Păduri și Lună

nu la Piatra Cea Nebună…

 

pune-ți Inima pe-Izvoară

să te doară – să te doară…

adu-ne Crăciun și Paște

Sfânta Mumă – Noi Lumi Naște…

 

și-Nvierea Strepezită

‘n orice Zi – fie-ți Ursită :

căci pe Gòlgota sunt Sfinții

în Lumină sunt Părinții !

 

…iar nu prin Crâșme de Zei

Lacrimi mu-u-ulte : LACRIMI-CLEI…

…și să nu mai fie-alt Sânge

decât Crinu-n Zori – când plânge…

***

 

ÎN MIJLOCUL FĂPTUIRII COSMICE

 

Vârtejuri de Stele

pătrund prin Zidurile

Casei mele – Aștri

Sihaștri – îmi duc și-mi

aduc – Veștile

Bune – ca și

Veștile Rele

 

Vârtejuri de Stele

îmi rotesc – ca pe niște Neastâmpărate

Sfredele – Capul și

Sufletul – să facă din

Cer – numai

Rumeguș și

Surcele

 

Vârtejuri de Stele – învârtind

Aștrii – precum

Paie-de-Jele – ridică

Cetăți și

Munți – spre

Noapte – spre Umbritele de

Taină – PUNȚI…

 

…în Mijlocul Haoticelor

Vârtejuri de Stele (…pentru

Pribegi : LOGO-STELE !) – ne

ridicăm – neabătuți de niciun

Puhoi de Umbră-Lumină :

DREPȚI-SULIȚE-DE-RUBIN  – precum

Stâlpii de FOC-MONASTIRE – și

ne-mbrățișăm  (din

Braț și Privire !)

noi – COSMICI-EROII – din

Mituri – Istorii și

Glorii :                        

eu – și

HRISTOS – Frate mai Mare al lui

FĂT-FRUMOS…!

***

 

VIS VECHI ȘI VECHI DESCÂNTECE

 

…am visat – cândva

parcă mă chema

parcă voci strigau

furioase – -urlau

vechi descântece

negre cântece :

 

”nu încape – nu încape !

să mai sape – să mai sape !

…că doar nu-i o putinică

o purcică sau o sticlă

ci sunt Soarele și Luna :

 

dezvață-i să vrea Cununa !

tu ești Zmeul – iar noi – Iele :

vrem să piară Nunți și Stele

vrem zburare-am – Vulturese

pân’ de unde Fumul iese

și se face Focul – GHEM

iar noi nu mai încăpem !

acolo Lumina stingem

pe Regina noastră-o frângem

cu Descântec tot mai crâncen

și alegem dintre noi

Regină de Bezne Moi !

…haide – Zmeule – la treabă

c-ajunge Regina – BABĂ !”

 

…nu vi-i dat să stingeți Sorii

și nici Lunele ! – …iar Norii

vă vor fi Însoțitorii

înapoi spre Lumi-de-Umbră

Paznici Tainelor – și sumbră

ostenire spre Regatul

Nestematelor – cu Sfatul

de-a lăsa – în Lumi – Lumina :

altfel – toate Ielele

s-or preface – Relele

într-un Singur Crin-de-Sânge :

numai Inorogu-l plânge…!

***

 

DOINĂ ȘI DESCÂNTEC

 

voi – din Vale

Flori de Jale

v-a venit Regele-Crin

să vă supună la chin :

chin de a vedea Prinț-Soare

cum – în Cer – plânge și moare !

 

nu vă duceți Vântului

la Câinii Pământului :

poate nimerim la Zâne

să facă – iarăși – un Bine…

 

să dezlege Apele

să tocească Àcele

Prinț s-ademenească

de rău să-i menească

ca să îl spăimânte

să-i aducă-aminte

de vechi jurăminte

către Mumele din Peșteri

către Zidarii Cei Meșteri…

 

Mumele-or trudi

tot la Temelii

și vor scoate Soare

din Neagră Strânsoare…

Meșteri meșteri-vor

Meșteri înălța-vor

Meșteri – iar – dura-vor

Chipul Soarelui

Capăt Răului…

Piatră după Piatră

Cerului dând Vatră

nouă – Candelă

Rugăciunilor :

Graiul Zeilor

Raza-Arheilor

Muma Doinelor…

 

…și s-o lepăda

Crin – de Umbra Sa

și va fi iar Crist

UNIC AMETIST…

***

 

BLESTEME PENTRU VOITORII DE IMPERII

 

vreți imperii ? – vreți putere ?

vreți doar zările mizere ?

foc și plâns și neputinți

agoniile de sfinți…

vreți să ștrenguiți

frații osteniți ?

 

să vă cadă morții-n cap

din orice banal dulap ?

să ia foc a voastră vrere

(…drac din crime și putere !)

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Vina de a fi Poet” →